Cât de uşor este, de exemplu, să se facă legătura între pomul de crăciun şi istoria naşterii lui Hristos. Sau cât de uşor este ca de Paşti, să le explicăm copiilor că Mântuitorul a pătimit şi a fost răstignit pentru păcatele oamenilor. Copilul va înţelege, că pentru aceasta nu trebuie să păcătuim. Îi vom spune, de asemenea, despre Înviere şi despre faptul că deşi suntem muritori, dacă vom fi buni, Mântuitorul ne va învia şi pe noi, aşa cum a făcut cu dreptul Lazăr.
Cât de uşor este să îi inspirăm copilului nostru dragostea şi evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar să îl facem să înţeleagă că în biserică se simte şi mai mult prezenţa lui Dumnezeu, care îi iubeşte atât de mult pe copii şi îi cheamă lângă Dânsul. Prin urmare, în biserică trebuie să stăm liniştiţi, să facem cu atenţie semnul sfintei cruci şi să ne rugăm cu evlavie.
Da, iubiţi părinţi! Dacă inima voastră este inundată de credinţă şi de dragoste faţă de Dumnezeu. Veţi găsi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente şi copiilor voştri. Cât de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care îi privăm de bogăţia credinţei, de tezaurul Ortodoxiei. Este foarte adevărat ceea ce s-a spus. Şi anume că «sufletul omului – şi deci şi al copilului – este din fire creştin». De aceea şi Dumnezeu aşteaptă ca pruncii să aibă un comportament evlavios. Bine spune şi Psalmistul: «din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă» (Psalmi 8,3).
Pentru a prinde deci rădăcini, modul de viaţă, creştin ortodox în sufletele copiilor, părinţii sunt obligaţi să îi înveţe de mici să intre în legătură cu Dumnezeu, să se roage. Oricât de mic este copilul, el poate încet-încet, să înveţe să se roage. Din momentul în care ştie să ceară părinţilor săi ceva care îşi doreşte, va putea să înveţe să ceară şi de la Părintele ceresc cele cuvenite. Învăţaţi-l deci pe copilul vostru să se roage. Dacă va învăţa de mic să se roage, cu timpul rugăciunea îi va deveni încet-încet obişnuinţă şi apoi chiar o necesitate! Să faceţi în fiecare zi dimineaţa şi seara rugăciunile cuvenite, precum şi înainte şi după fiecare masă. Să nu se apropie de masă, precum se apropie animalele cele necuvântătoare de iesle. Trebuie să înveţe că oricine doreşte să se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să le ceară, iar după ce le-a primit să mulţumească pentru acestea. Rugăciunile «Tatăl nostru», «Cuvine-se cu adevărat» şi altele ca acestea, trebuie să le ştie fiecare copil.
Extras din Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, p. 20-21
