„Maica lui Dumnezeu, scapă-mă din necaz! Dă-le tu de mâncare acestor lucrători!”

1696

In cel de-al şaptelea an de ucenicie în Mănăstirea înălţării, stareţa a împuternicit-o pe Măria să supravegheze pregătirea mesei pentru lucrătorii care adunau fân la gospodăria mănăstirii. Maicile mai vârstnice care avuseseră mai înainte această sarcină s-au supărat pe Măria. Cum o fată tânără să le-o ia lor înainte? S-au hotărât aşadar s-o înveţe minte şi s-o facă de râs în faţa stareţei şi a întregii mănăstiri.

Intr-o bună zi, nu au înştiinţat-o pe Măria că a doua zi aveau să sosească o mulţime de lucrători cărora va trebui să li se dea să mănânce. Fără să bănuiască ce i se pregăteşte, Măria a făcut dimineaţă mâncarea, cu rugăciunea pe buze.

Maicile vârstnice, care-i purtau pică Măriei pentru că fusese mai bine văzută decât ele, cârteau zicând ba că mâncarea e rea, ba că nu e destulă, ba că au să se facă toate de râs din pricina Măriei.

A sosit ceasul prânzului. Călugăriţele au venit la Măria şi i-au spus: 

- Sunt mai bine de o sută cincizeci, două sute de lucrători. Ai ce să le dai de mâncare, drăguţă?

„Am ieşit în fugă din bucătărie, povesteşte maica Rahila, m-am dus la căpiţa de fân şi acolo m-am prăbuşit în genunchi, întinzându-mi braţele către cer şi spunând: «Maica lui Dumnezeu, scapă-mă din necaz! Dă-le tu de mâncare acestor lucrători! Eu n-am ştiut nimic, nici n-am vrut să am vreo întâietate. Am venit aici de ascultare.» Mă rugam fierbinte, şi lacrimile îmi şiroiau pe obraz."

Rugăciunea a îmbărbătat-o şi a liniştit-o pe Măria. S-a întors în bucătărie, a scos din cuptor oala cu ciorbă, a făcut asupra ei semnul crucii şi a început să pună în blide; surorile duceau la masă. Iar borşul nu numai că a ajuns la toţi lucrătorii, ci a rămas din destul şi pentru obşte. Şi casa a ajuns, şi tăieţeii. Muncitorii au plecat sătui. Au venit la bucătărie, au mulţumit tinerei bucătărese şi au spus că nici n-au mai mâncat acolo aşa bucate gustoase. In urma lor Măria a mai hrănit încă cincisprezece maici care n-au vrut să stea la masă, zicând că nu vor să mănânce rămăşiţe. Dar în oală mai era destulă mâncare! Pâine a rămas mai multă decât se copsese. Iar la început, toată ciorba fusese chibzuită cam pentru 25 de oameni! S-a dus înapoi la mănăstire mai multă pâine decât fusese adusă pentru ziua de muncă la fân.

Vestea despre această minune s-a răspândit repede în mănăstire şi dincolo de zidurile ei. Oamenii o slăveau pe Măria şi cântau în cinstea ei.

Vorbeau despre ea, veneau să-i ceară să se roage pentru dânşii. Toate acestea înspăimântau inima curată şi smerită a tinerei ucenice. Ca să scape de lauda lumii şi totodată să poată săvârşi mai multă nevoinţă, s-a hotărât să plece într-ascuns din mănăstirea unde vieţuise vreme de şapte ani.

Din Arhim. Serghei Lebedev, "Bucătăria cu îngeri. Stareța Rahila, văzătoarea cu duhul", Traducere din limba engleză: Anca Sârbulescu Ed. Sophia 2016

 

 


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2614

Dorinţa de a ne vedea „toate păcatele” e foarte periculoasă

Dorinţa de a ne vedea „toate păcatele” e foarte periculoasă şi poate fi prilej de mare cădere, venind dintr-o mândrie ascunsă deliberat sub o falsă smerenie, sau necunoscută din lipsa de îndrumare duhovnicească. Mulţi care au pornit pe această cale fără ascultare de duhovnic şi de sfânta rânduială a Bisericii au sfârşit fie în deznădejde […]

Articole postate de același autor
8512

Pr. Constantin Necula: De ce se spune la cununie „femeia să se teamă de bărbat”

Dacă avem câte un cântăreț de ăsta nazal, care vrea neapărat să sublinieze, el subliniază neapărat „femeia să se teamă de bărbat” și o lungește așa… E incorect, pentru că Epistola către Efeseni este construită în așa fel, încât ne atrage atenția când femeia trebuie să se teamă de bărbat: când bărbatul face pentru ea […]