Este bine, foarte bine, să învățați pe de rost câțiva psalmi și să-i recitați în timpul lucrului sau între îndeletniciri, să faceți aceasta câteodată în locul scurtelor rugăciuni, cu concentrare. Acesta este unul dintre cele mai vechi obiceiuri creștine, menționat și inclus în regulile Sfântului Pahomie și ale Sfântului Antonie.
După ce ați petrecut astfel ziua, trebuie să vă rugați cu mai multă sârguință și cu mai multă concentrare seara. Măriți închinăciunile și cererile către Dumnezeu, și după ce v-ați lăsat în mâinile dumnezeiești înca o dată, mergeți la culcare cu o rugăciune scurtă pe buze și adormiți cu ea sau recitați vreun psalm.
Ce psalmi să memorați? Învățați pe de rost pe aceia care vă ating inima în timp ce îi citiți. Fiecare persoană va considera psalmi diferiți care sunt mai eficienți pentru ea. Începeți cu „Miluiește-mă, Dumnezeule” (Psalmul 50); apoi „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul” (Psalmul 102); și „Laudă, suflete al meu, pe Domnul” (Psalmul 145). Aceștia din urmă sunt imnurile antifoane din Liturghie. Sunt, de asemenea, psalmii din Canonul Sfintei Împărtășanii: „Domnul este Păstorul meu” (Psalmul 22); „Al Domnului este pământul și plinătatea lui” (Psalmul 23); „Crezut-am, pentru aceea am grăit” (Psalmul 115) și primul psalm al Vecerniei, „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte” (Psalmul 69). Sunt psalmii Ceasurilor, și cei asemenea. Citiți Psaltirea și selectați.
După ce i-ați memorat pe aceștia, mereu veți fi înarmat cu rugăciune. Când vin gânduri deranjante, grăbiți-vă să cădeți înaintea Domnului fie cu o rugăciune scurtă sau cu un psalm, în special „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte”, și norul deranjant imediat se va dispersa.
Aceasta este, totul privind tema pravilei de rugăciune. Totuși, voi menționa din nou că ar trebui să vă amintiți că acestea toate sunt ajutoare, și că cel mai important lucru este să stați înaintea lui Dumnezeu cu mintea în inimă, cu devotament și cu prosternare sinceră.
M-am gândit să vă spun și altceva! Puteți limita întreaga pravilă de rugăciune numai la închinăciuni cu rugăciuni scurte și cu rugăciunea cu propriile cuvinte. Stați în picioare și faceți închinăciuni, spunând „Doamne miluiește” sau orice altă rugăciune, exprimându-vă nevoia sau aducând laudă și mulțumire lui Dumnezeu. Să stabiliți fie un număr de rugăciuni, fie o durată de timp pentru rugăciune, fie ambele, ca să nu vă leneviți.
Este necesar, întrucât există o anumită particularitate de neînțeles la noi, oamenii. Când, de exemplu, ne îndeletnicim cu vreo activitate exterioară, orele trec de parcă ar fi minute. Totuși, când stăm la rugăciune, de abia trec câteva minute și ni se pare că ne rugăm de extrem de mult timp. Acest gând nu ne produce o pagubă când ne rugăm după o regulă bine stabilită, dar când cineva se roagă și face închinăciuni cu rugăciuni scurte, apare o ispită grozavă. Aceasta poate opri rugăciunea care tocmai a început, lăsând falsa încredințare că rugăciunea a fost săvârșită cum trebuie.
Traducere: Denisa Borza
Sursa: www.pravmir.com
