Se zice că odată Timur (Timurlan, 1336 - 1405), fiind urmărit de adversari, a fost nevoit să se ascundă sub ruinele unei case. Cât a stat ascuns, el a urmărit munca unei furnici, care se necăjea să ridice pe perete un grăunte ce era de două ori mai mare ca furnica. De șaizeci și nouă de ori s-a prăvălit în jos furnica cu tot cu grăunte, însă a șaptezecea oară totuși a izbutit să-l ridice pe perete. ”Eu mă aflam atunci la capătul disperării, spunea mai apoi Timur, însă această insectă mi-a reîntors speranța și mi-a dat o bună lecție de răbdare, de muncă și rezistență”.
De la furnică multe poți învăța, nu degeaba înțeleptul Solomon ne trimite la furnică pentru a deprinde munca.
(Pr. Alexandru Iamandii, Veniți de prânziți, 153 de parabole, Editura Cu drag, Chișinău, 2012, p. 59)
