O echipă de arheologi de la Muzeul din Mardin a descoperit un masiv oraş subteran, poate cel mai mare din lume, conform Jerusalem Post.
Este vorba despre un oraş unde s-au refugiat familiile de creștini pentru a scăpa de persecuții în secolul 2-3. Acesta a fost sculptat în roca calcaroasă, specifică regiunii Capadocia, fiind construit astfel un întreg sistem subteran de peșteri și tuneluri, ascuns Imperiului Roman.
Arheologii care au excavat în oraşul Midyat au descoperit mai întâi o peşteră, de unde apoi au scos la iveală nenumărate pasaje și coridoare, lăcaşuri de cult ascunse, silozuri pentru alimente și fântâni de apă. Obiectele găsite datează cu precădere din secolul al II-lea şi al III-lea d.Hr, dinainte de apariția Imperiului Bizantin și acceptarea credinței creștine în imperiu.
Gani Tarkan este directorul Muzeului Mardin și totodată coordonator al acestor săpături. El a declarat că în regiune au mai fost găsite oraşe subterane, dar nu de dimensiunea acestuia.
„Estimarea mea este că vorbim despre un oraș de cel puţin 60.000-70.000 de locuitori ce trăiau ascunși în catacombe”, a spus coordonatorul șantierului arheologic. „Midyat a fost construit pentru prima dată ca o ascunzătoare sau tuneluri de evacuare. Creştinismul nu era religie acceptată în secolul al II-lea”, a explicat el.
Istoria regiunii creștine Capadocia merge până în perioada apostolică. Apostolul Pavel venise la Filipi din ținuturile Cezareei (Capadocia), unde predicase cuvântul Domnului. Mulți s-au creștinat aici încă din secolul I, biserica de aici devenind însemnată.
În perioada bizantină, Capadocia a devenit un important centru spiritual creștin. Sfântul Vasile cel Mare a fost episcopul Cezareei. Împreună cu fratele său, Sfântul Grigore de Nissa și Sfântul Grigore de Nazianz au fondat aici primele mănăstiri care pregăteau creștini misionari.
În Valea Goreme din Capadocia s-au descoperit anterior cincisprezece biserici, dintre care zece sunt deschise spre vizitare. Este deosebită arhitectura lor, felul în care au fost gândite, săpate la baza coifurilor de rocă. Se estimează existența a peste 300 de biserici săpate în piatră, la Goreme, Zelve, Ihlara și în alte localități. În acestea era celebrat cultul creștin pentru comunități mai mari sau mai mici, dar foarte puternic legate prin credință, model pentru parohiile de astăzi.
Din păcate, această regiune a fost părăsită treptat de creștini în secolul al XVI-lea, din cauza presiunilor din partea imperiului otoman, care îi obliga pe creștini să plătească un impozit/haraci sau să se convertească la islam și fiind obligați să-și dea copiii ca ieniceri în armata otomană.
Sursa: avereabisericii.ro
