Actualitate

“Iisuse miluieşte-mă!”

755
  - În condiţiile actuale de viaţă, cum putem primi darul rugăciunii lui Iisus, ştiut fiind că împrăştierea minţii creştinilor de azi este mult mai mare decât a celor de odinioară şi ritmul vieţii face greu posibilă adunarea minţii şi cercetarea temeinică de sine? - Pentru viaţa aceasta modernă, parcă Dumnezeu a rânduit rugăciunea: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Sau să rostim măcar limita, rezumatul acestei scurte rugăciuni: “Iisuse miluieşte-mă!” În orice grabă ne-am afla, în viaţa aceasta de toate zilele – suntem la lecţii, la curs la Universitate, sau la atelier, sau în fabrică, sau pe drum, când comunicăm cu cineva, putem spune din când în când, cât de des, “Iisuse miluieşte-mă!” Sunt cele două cuvinte care rezumă această rugăciune. Pe de o parte “Iisuse” rezumă plafonul acesta al vieţii noastre creştine, Dumnezeu cu toată Împărăţia Lui, şi “miluieşte-mă” starea de jos, starea de mizerie, de nevoi în care ne aflăm adeseori. Măcar aceste cuvinte să le rostim de-a lungul vieţii. Două cuvinte! Sau, dacă rostim toată rugăciunea, atunci este cel mai bun lucru.

Din Arhim. Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian (Boghiu), vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1997


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
471

Când te rogi nu mai ai timp să vezi de unde sau de ce îţi „lipeşti” cuvintele

Cuvioase Părinte, ne vorbeaţi despre rugăciune şi spuneaţi că „cea mai mare valoare o are Rugăciunea inimii”. Spuneţi-ne câte ceva despre Rugăciunea inimii… Cum să o facem? Ştim că există fel şi fel de tehnici, unii duhovnici spun că ea trebuie „lipită de respiraţie”, alţii spun altfel… Cuvioşia voastră cum o faceţi? Frate drag, astea-s […]

Articole postate de același autor
8

Nu putem merge niciodată spre Dumnezeu, decât pornind de la El…

Trebuie subliniată încă o dată coincidența profundă între iubire și cunoașterea lui Dumnezeu într-un act în mod indivizibil iubitor și înțelegător, în mod inseparabil unul în inima-minte. El condiționează aspectul existențial, experimental al credinței și explică pentru ce credința ortodoxă nu se definește niciodată cu termenul de adeziune intelectuală, ci ține de metanoia radicală a nous-ului, […]