Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan este cea mai cunoscută şi venerată icoană de pe întreg cuprinsul Rusiei. Aceasta poate fi întâlnită, practic, în fiecare casă. Începând cu Botezul, faimoasa icoană de la Kazan îl însoţeşte pe credincios în toată viaţa sa. Către ajutorul ei au alergat nu doar oamenii simpli, ci şi cnejii, împăraţii ori marii dregători ai Rusiei. Ca o apărătoare de obşte, icoana a dăruit, în nenumărate rânduri, biruinţă asupra vrăjmaşilor dreptei credinţe. În cinstea icoanei Maica Domnului de la Kazan, în multe sate şi oraşe din Rusia s-au înălţat biserici şi catedrale. Orice om care are un necaz ori întâmpină vreo dificultate în problemele de zi cu zi, în viaţa sa personală, poate să se roage înaintea icoanei Maicii Domnului de la Kazan. Şi va primi, fără doar şi poate, ajutor.
Cum ne apără pe noi şi pe cei apropiaţi ai noştri Maica Domnului?
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, cu istoria ei unică, veche de mai multe veacuri, aparţine tipului iconografic Odighitria - îndrumătoarea. De-a lungul vremii, înaintea ei s-au rugat cu credinţă mulţime de credincioşi. Rugându-ne înaintea acestei icoane, suntem ocrotiţi de Maica Domnului în toate ale noastre. Ea atârnă adeseori la căpătâiul copiilor noştri, care ştiu că icoana Maica Domnului de la Kazan îi veghează întotdeauna atunci când dorm, apărându-i de orice rău. Şi poate că nu e deloc întâmplător faptul că istoria ei este legată de o fetiţă care a aflat icoana în pământ, în urma unui vis.
Pentru ce ne rugăm la icoană?
Rugăciunea înaintea icoanei Maica Domnului de la Kazan ne ajută în toate împrejurările dificile ale vieţii, în toate întristările, necazurile şi durerile noastre. Născătoarea de Dumnezeu a ajutat, încă dintru început, la rugăciunile făcute înaintea icoanei sale, în mai multe boli de ochi. Astfel, în 1579, când a fost descoperită la Kazan, fiind dusă în biserică, s-a petrecut prima tămăduire de orbire: un oarecare sărac, pe nume Iosif, care fusese orb vreme de trei ani, după o rugăciune înaintea icoanei Maica Domnului de la Kazan, a primit tămăduire de orbire - nu doar de cea trupească, ci şi de cea sufletească.
Această icoană adeseori se dăruieşte ca binecuvântare celor tineri, la Cununie, ca legătura lor să fie trainică şi ei să parcurgă împreună lungul drum al acestei vieţi, tânăra familie având mereu alături icoana Maica Domnului de la Kazan - ajutătoarea şi ocrotitoarea întregului neam omenesc.
Arătarea icoanei Maica Domnului de la Kazan
Anul 1579 a fost unul foarte greu pentru cetatea Kazan: o arşiţă fără seamăn şi secetă, iar mai apoi un puternic incendiu. Jumătate din oraş a ars. Mulţi locuitori au rămas fără adăpost. Printre aceştia s-a aflat şi familia unei fetiţe de 9 ani, numită Matrona. Tatăl şi mama fetiţei încercau din greu să înalţe o nouă locuinţă. Īntr-o zi, Matrona a avut un vis, în care Maica Domnului îi poruncea să scoată din pământ icoana sa. I-a arătat ei locul în care se afla aceasta, exact acolo unde se aflase casa lor arsă. Părinţii, la început, nu au ascultat de fetiţă, însă când visul s-a repetat, au mers la locul în care arsese casa. Acolo au aflat icoana Maicii Domnului. Vestea despre această minune s-a răspândit în întreaga cetate. Mai-marele cetăţii şi arhiepiscopul locului au venit la casa Matronei. Mai întâi icoana scoasă din pământ a fost mutată în catedrala Mănăstirii Schimbarea la Faţă, de către un preot simplu, numit Ermoghen. Peste câţiva ani, acesta va deveni Patriarhul întregii Rusii.
Prin arătarea icoanei Maica Domnului de la Kazan, oamenii au fost ajutaţi să se întărească în credinţa cea dreaptă. Până în anul 1552, pe aceste meleaguri fusese răspândită credinţa musulmană, de către hanatul de Kazan, întemeiat aici cu mai bine de un veac înainte. După ce Ivan cel Groaznic a cucerit cetatea, locuitorii de acolo au început să primească însă credinţa ortodoxă. Îndată după aflarea în chip minunat a icoanei Născătoarei de Dumnezeu, către biserica în care se afla icoana a început să alerge mulţime de popor care nu trecuse încă la dreapta credinţă.
Nimănui nu i s-a făcut cunoscut în ce fel icoana Maicii Domnului a ajuns în acele locuri. Se presupune că aceasta este una dintre icoanele pictate de Sfântul Apostol Luca. În Kazan ea ar fi putut fi dusă şi îngropată fie de robii ruşi luaţi de către tătari, fie de un musulman care a trecut la creştinism şi care a fost nevoit să o ascundă.
După ce această icoană a fost aflată, s-a dat de veste ţarului Ivan cel Groaznic. Iar ţarul a dat poruncă să se întemeieze pe locul descoperirii icoanei o mănăstire de maici. Mănăstirea ridicată în cinstea icoanei Maica Domnului de la Kazan a fost gata în timpul ţarului Feodor Ivanovid, fiul lui Ivan cel Groaznic. Prima monahie a mănăstirii a fost chiar Matrona, cea care a descoperit această sfinţenie. După tunderea în monahism, ea a primit numele de Mavra, peste câţiva ani devenind întâi-stătătoarea mănăstirii.
La cererea ţarului Feodor Ivanovid, Mitropolitul Ermoghen al Kazanului a scris cartea "Istoria şi minunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, cinstită şi slăvită prin icoana ei de la Kazan", scriere care a cunoscut mai multe ediţii. În această carte se povesteşte că minunile au început să apară îndată după dezgroparea icoanei. Pe calea bisericii oamenii puteau întâlni în acele vremuri pe un un oarecare Iosif, care nu văzuse nimic vreme de trei ani. Tot atunci şi-a recăpătat vederea şi un alt orb, pe nume Nikita.
Slava icoanei Maica Domnului de la Kazan s-a răspândit, în curând, pretutindeni. După modelul acesteia, s-au făcut mai multe copii, care s-au trimis în alte eparhii. În anul 1904, icoana originală a fost furată din catedrala din Kazan. Din acele vremuri, nu se mai ştie unde se află aceasta.
(Minunile icoanei Maica Domnului de la Kazan, Editura Sophia, 2013)
