Iar­tă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat

4342

Părintele Selafiil, duhovnicul nostru de la Noul Neamţ, repeta obsedant aces­te cuvinte simple ale Evangheliei, cuvin­te pe care le-a repetat Mântuitorul şi mai ales Sfântul Evanghelist Ioan în Epistole­le sale, în Evanghelia sa.

Toată nevoinţa Părintele Selafiil o concentra aici: „Iartă, ca şi Dumnezeu să te ierte. Când ajungi seara, spune: Doamne, iartă-mi tot ce am greşit eu azi cu cuvântul, cu lucrul şi cu gândul ca un om, iartă pe toţi părinţii şi fraţii şi mă iartă şi pe mine, păcătosul! Uită-te în inima ta şi dacă vezi că ai vreo mânie asupra cuiva, iartă, ca să nu te culci mânios. Şi dacă ai iertat, poţi să-i spui Domnului: acuma şi Tu iartă-mă, pentru că eu i-am iertat, că Tu ai zis.” Şi cu acest târg sfânt şi copilăros, zice, dă-ţi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi, dacă mori în noaptea aceea, Dumnezeu te ia la Dânsul.

Unii spun: „Este atât de simplu?” Da, este atât de simplu, dar pentru această simplitate trebuie să ne ostenim şi să ve­ghem în toate zilele vieţii noastre şi în orice clipă, pentru că oricând vedem gân­duri care se ridică împotriva aproapelui, care ne tulbură, ne nemulţumesc, dar de îndată ce le-am văzut, să ne întoarcem către Dumnezeu şi să-I spunem: „Iar­tă-mă, Doamne, şi iartă şi pe aproapele meu, pentru că eu l-am iertat”.

Aceasta este simplitatea Evangheliei, aceasta o găsim şi în rugăciunea Tatăl nostru. Mântuitorul, când a fost rugat să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm, ne-a învăţat să cerem iertare pentru greşalele noastre aşa cum noi iertăm greşiţilor noştri. Dacă facem această nevoinţă, avem nădejde de mântuire. Şi dacă mântuirea ni se dă astfel, ce altceva ne mai poate interesa în lumea aceasta, ce mai are rost?

Dumnezeu să ne ajute, să ne dea această vedere şi harul Său, ca să judecăm pe aproapele nostru ca pe noi înşine, să-l iertăm ca pe noi înşine, să-l iubim ca pe noi înşine. Căci pentru aceasta a venit Dumnezeu pe pământ şi doar în acest fel putem răspunde iubirii Lui pe care a revărsat-o şi o revarsă pururea asupra noastră şi asupra lumii întregi.

Extras din Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, București, 2006, p. 76-77


Articole Asemănătoare
2765

„Fără uitare, iertarea devine o vorbă goală“

Iertarea greşiţilor noştri e simplă, elementară şi lesnicioasă. Omul de treabă iartă fără a se lăsa prea mult rugat şi de îndată dă glas magicei formule atât de proprie fiinţei simţitoare şi gânditoare: te iert, Dumnezeu să ne ierte pe toţi. Domnul însuşi ne-a poruncit sa iertăm oricând şi ori de câte ori va fi […]

Articole postate de același autor
1735

Depresia este o prăpastie abstractă, o cădere în gol…

Mă gîndesc ce limbă exactă și profundă aveam cîndva. De pildă: împuținare sufletească, X suferă de puținătatea sufletului. Este echivalentul „depresiei”. Aparent exprimă același lucru – întristarea peste măsură, în fapt însă exprimă două viziuni total incompatibile despre Om. În primul caz, întristarea este văzută ca o slăbire, micșorare a voinței ce are loc înăuntrul […]