"Soţul meu începu să bea foarte mult”, povesteşte M.K., „şi colac peste pupăză, vecina de apartament îmi făcuse farmece. Am venit la paraclisul Sfintei Xenia din cimitirul Smolensk împreună cu unul din copiii mei.
S-a apropiat de mine o femeie îmbrăcată în negru, care mi-a spus: Hai, să mergem în jurul paraclisului de trei ori şi să-mi povesteşti despre necazurile şi durerea ta. Aşa am şi făcut. Apoi m-am aplecat spre copilaş ca să-l iau de mână. Când am ridicat capul, femeia nu mai era, dispăruse într-o clipă... De atunci lucrurile au început să meargă în casă foarte bine.”
Din Sfânta Xenia cea smerită și nebună pentru Hristos, traducere de Prof. Elena Călin, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p. 137
