Greutățile și bucuriile căsătoriei

2128

Este pe deplin caracteristică descrierea de mai jos a greutăţilor căsătoriei, făcută de un mare Părinte şi teolog al Bisericii, Sfântul Grigorie de Nyssa, cel care mărturiseşte că experienţa lui personală din „viaţa lumească” îl face să preţuiască în mod special fecioria: „De unde ar putea începe cineva descrierea greutăţilor vieţii din căsătorie şi cum ar putea cineva prezenta chinurile acestei vieţi pe care toţi oamenii le cunosc din experienţă, şi pe care nu ştiu cum a reuşit natura să îi facă pe aceştia să rabde, să sufere şi să le depăşească în mod voit?”.

Să începem cu cele îmbucurătoare. Condiţia de bază sau scopul esenţial al celor care se gândesc să se căsătorească este acela de a reuşi o convieţuire îmbucurătoare, o convieţuire mulţumitoare. Să zicem că aceasta s-a reuşit și căsnicia aceasta este văzută de toți ca vrednică de invidie sau de dorit.

Obârşie nobilă a soţilor, bunăcuviință, vârste potrivite, crema aceasta a vieţii, multă dragoste, tot ce poate gândi mai bun unul pentru celălalt, dulcea dăruire a unuia către celălalt, fiecare vrea să îl depăşească pe celălalt în dragoste. Să adăugăm la acestea slava, puterea, bucuria şi orice altceva doriţi.

Dar urmăriţi și durerea care convieţuieşte neîndoielnic cu necesitatea, care arde ca un foc mocnit alături de nenumăratele binecuvântări.

Preot Filotei Faros, Preot Stavros KofinasCăsnicia: dificultăți și soluții, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, p. 68-69  


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
2240

Cei care aveţi năravul de a blestema, să deschideţi Psaltirea la Psalmul 108…

Acum, gândiţi-vă cât de vinovaţi sunt cei care uneltesc blestemul pentru toată nimica. Mulţi au cuvintele: „arde-l-ar focul” sau „mânca-l-ar moartea” ca şi cum ar zice: „bună ziua”. Obişnuinţa îi face să nu se mai sfiască de greutatea blestemului. Dar vă rog pe cei care aveţi năravul de a blestema, să deschideţi Psaltirea la Psalmul […]

Articole postate de același autor
1612

„Părinte, cum să cunoaştem că suntem smeriţi?”

M-au întrebat mulţi oameni: „Părinte, cum să cunoaştem că suntem smeriţi?”. Şi am răspuns: „Acest lucru nu se cunoaşte, dar se cunoaşte atunci când eşti mândru. Şi atunci trebuie să iei măsuri”. Smerenia nu are fund şi oricât de smerit ai fi, omul smerit nu se vede a fi smerit. Aceasta este şi repet: Învierea […]