Nu lua aminte ce îți zice careva, dacă te jignește. Tu ostenește-te, roagă-te lui Dumnezeu să-i iubești pe toți. Roagă-te Domnului să le dea tuturor Înger bun, ca tu să ai pace înlăuntrul tău. Și, dacă te împaci cu toți, dacă dorești binele tuturor, nu va mai fi nimeni care să te muncească. Singuri ne muncim pe noi înșine cu gândurile.
De aceea a și spus Domnul să-i iubim pe vrăjmași, să ne lepădăm (de gânduri). Dacă ne lepădăm din inimă, atunci va fi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat – nimic nu ne mai muncește. Și atunci suntem pașnici.
Altfel, ne necăjim la nesfârșit pe noi înșine și ne tulburăm cu totul – nu numai fizic, ci adeseori și psihic, ne tulburăm pe noi înșine. Atunci îți este mult mai greu să-ți vii în fire și multe sunt bolile trupești de care numai noi suntem vinovați, pentru că nu avem gânduri bune.
(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, pp. 118-119)
