Actualitate

Fundamentul tuturor bolilor din om este dezechilibrul sufletesc!

94

Noi credem că atunci când am mâncat bine veselim sufletul, când dormim bine veselim sufletul, când ne distrăm și suntem înconjurați de prieteni veselim sufletul, când avem bani mulți veselim sufletul.. 

Nu! Aceea este o bucurie trecătoare care ține de atmosfera lumească din jur și care este un fel de himeră!

TOT CE ESTE TRECĂTOR NU POATE FI NUMIT FERICIRE!

Fundamentul tuturor bolilor din om este dezechilibrul sufletesc!

Noi numim acesta STRES! 

Stresul nu este o boală, stresul este un act de vanitate pe care ni-l facem noi singuri! Dacă începi să-ți faci griji "ce părere are cineva despre tine", deja te-ai stresat pentru că nu are una bună! Este o luptă și o competiție personală, in mintea ta, care te face să fii invidios! 

Și asta nu trebuie să mi-o spună nimeni pentru că am văzut destul!

Ura nejustificată între oameni, dușmănie inexplicabilă, răutate inexplicabilă, porniri inexplicabile, atâta timp cât fiecare stă la numărul lui de casă. Dar această facultate neghioabă, satanică, "aflarea în treabă la români" și grija față de altul, prinde teren foarte bine și oamenii au început să fie preocupați mai mult de problemele nefolositoare și fără folos sufletesc, fără creștere duhovnicească, uitând în fapt și de drept, că ceea ce ar trebui să ne preocupe, este să purtăm grijă de noi înșine! Grija de noi înșine este sănătatea personală, căci noi oamenii strângem și alergăm, le clădim unele peste altele, cum spune și înțeleptul Solomon: "Casă peste casă vei zidi, țarină peste țarină și nimic nu vrei dobândi!" Pentru că până la urmă vine Eminescu și spune: "Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de ţărână se depune..". 

Pentru că vrem nu vrem, trecem dincolo! Iar marele Alexandru Macedon a spus: "Gol am ieșit din pântece, gol mă voi duce!" Și a scos mâinile printr-un sicriu de piatră ca să vadă lumea Filozofia Deșărtăciunii Vieții!

Părintle Calistrat Chifan


Articole Asemănătoare
28

Nu este rană mai dureroasă ca rana pricinuită de zavistia frăţească

Pe la anul 380 (adică acum 1578 de ani) păstorea în Cetatea Cezareei, Episcopul Faretrie. Era episcop numai cu numele, căci grija lui nu era pentru mântuirea turmei, ci pentru avere şi trai răsfaţat. Ştia cum să se linguşească pe lângă dregătoriile împărăteşti pentru a câştiga protecţie şi nume bun peste tot. Era — cum […]

Articole postate de același autor
784

Zi o rugăciune scurtă, dar adeseori

Şi de-aceea îţi spun: Nu te pun la pravilă de 10 ore cum au călugării de făcut. Zi o rugăciune scurtă, dar adeseori. Auzi! „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa!” Ce greutate este să zici câteva cuvinte? Şi ştiţi voi câtă putere are aceasta? Întreabă-l pe Sfântul Apostol Petru! […]