Cu gura se pare că-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate, dar cu fapta aţi tăia cu o neobişnuită uşurinţă, aţi îndepărta de la dumneavoastră durerea... Iar ceea ce aţi îndepărta, de fapt, sunt făgăduinţele date lui Dumnezeu.
Soţul dumneavoastră este bolnav, dar mâine şi dumneavoastră puteţi cădea în boală. Şi atunci, luaţi-vă adio de la toate făgăduinţele. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa fiicei. La Cununie se bea din paharul de obşte vin amestecat cu apă, pe care cei doi îl beau până la ultima picătură. Vinul simbolizează bucuriile vieţuirii împreună, iar apa, care este mai multă, durerile şi bolile de purtat în comun. Dar noi, deşi am băut acel pahar, nu vrem să adeverim prin viaţa noastră făgăduinţa dată lui Dumnezeu.
Dacă vă luptaţi pentru sufletul fiicei, trebuie să o faceţi şi pentru sufletul soţului, mai ales că şi el se roagă, dar deocamdată vrăjmaşul e puternic.
Aşa stau lucrurile, draga mea A.! Nouă ne-a fost poruncit doar să răbdăm şi să ne purtăm crucea, însă noi toţi fugim de crucea dată nouă de Dumnezeu şi întindem mâna după o alta, care ne place nouă, şi din cauza ei murim. Dumnezeu să vă înţelepţească!
Din Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 181-182
