Lucrul cel mai important este să ne creştem copiii în Domnul

2469

Pâna când vom mai fi doar carne? Pâna când o să ne tot aplecăm spre pamânt? Să lăsam totul şi prima noastră grijă să fie aceea de a ne creşte copiii în învăţătura şi certarea Domnului Iisus Hristos.

Dacă copilul învaţă de la început să se gândească la virtute, atunci deja a dobândit cea mai mare bogăţie şi cea mai mare slavă. Nu câştigi mai mult învăţându-l ceva artă şi filosofia celor din antichitate, cu care să faca bani, decât ai câştiga şi ai realiza dacă-l vei învăţă arta de a dispreţui banii.

Dacă vrei să fie bogat, învaţă-l să dispreţuiască banii.

Bogat nu e acela care are nevoie de bani mulţi şi e înconjurat de multe lucruri, ci cel care nu are nevoie de nimic. Asta să-l înveţi pe fiul tău, asta trebuie să ştie, fiindcă aceasta este bogăţia cea mai mare.

Nu-ţi bate capul cum să-l faci să progreseze în învăţătura lumească ca să devina ambiţios. Gândeşte-te cum să-l înveţi să dispreţuiască slava acestei vieţi. Numai aşa ar putea avea cu adevarat un nume bun şi ar deveni cu adevărat un om important.

Asta pot să facă şi săracul şi bogatul. Aceste lucruri nu se învaţă de la profesori şi nici din arte, ci din cuvintele dumnezeieşti. Nu te îngriji să stea în aceasta viata mulţi ani, ci mai bine îngrijeşte-te să trăiască viaţa cea veşnică şi fără sfârşit.

Extras din
Sfântul Ioan gură de Aur, Parinti, copii şi cresterea lor, Culegere de texte patristice si traducerea lor în neogreaca de Ieromonahul Benedict Aghioratul, Editura Panaghia, p.26-27

Articole Asemănătoare
16554

Valoarea şi însemnătatea pomenirii la proscomidie

Un oarecare preot evlavios, contemporan cu Sfântul Vasilie cel Mare, datorită unor împrejurări a intrat la datorii, iar aceste datorii se măreau odată cu trecerea timpului și creditorii îl deranjau mereu pentru datoria sa. Acesta l-a făcut să meargă și să ceară ajutor de la un oarecare negustor, cunoscut al său, care împlinindu-i cererea i-a […]

Articole postate de același autor
6637

Ştiţi ce se întâmplă cu sufletul când moare omul?

Ştiţi ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul vedeţi că se face ţărână. Că îngropăm şi dezgropăm morţii şi se fac în puţină vreme ţărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic. Asta-i şi porunca cea dintâi, că pământ eşti şi în pământ vei merge. Dar sufletul nu moare […]