Dacă părinţilor le vine greu să postească, atunci şi copilul va întâmpina aceeaşi problemă. Însă, dacă în familie postul este privit ca ceva firesc, asemenea probleme nici nu vor exista. Copilul mănâncă ce i se dă. A posti nu înseamnă nicidecum a te înfometa. Este doar o schimbare a obiceiurilor, a modului de viaţă. În viaţă nu contează numărul rugăciunilor, nici postul. Toate acestea sunt doar mijloace.
Nu vom interzice şi nici nu vom impune, ci vom lăsa ca el singur să accepte acest mod de viaţă. Dacă va fi obligat, mai târziu se va rupe de tutela părintească şi va face după voia lui. Sfinţii Părinţi au dat următorul sfat: copilul să fie crescut în aşa fel încât la vârsta de 7 ani să meargă singur la spovedanie şi să se simtă creştin, să ia de bună voie crucea lui Hristos. A impune cuiva să facă aşa ceva este imposibil. Frumuseţea acestei vieţi poate fi numai arătată. Iar când copiii vor fi antrenaţi de viaţa duhovnicească, ei vor descoperi bogăţia ei, care nu poate fi confundată cu bogăţiile acestei lumi.
Din Pr. Evghenie Șestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, p. 117-119
