Actualitate

Eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi!

8

- Aţi spus că atunci când nu-L mai trăieşti pe Dum­nezeu, să crezi că totuşi L-ai simţit odată. Ce faci atunci când nu vrei să crezi?

- Maică, eu nu ştiu ce înseamnă să nu mai vrei să crezi! A, dacă nu vrei să crezi, asta înţeleg. Să nu crezi. Dar, dacă ai crezut şi dacă L-ai simţit odată este imposibil să nu mai crezi. Dacă se întâmplă asta înseamnă că n-ai cre­zut în Dumnezeu. Cei care se supără pe Dumnezeu se supără pe un idol pe care şi l-au făcut. E ca Ion care se supără pe Ioana, că nu mai e ca-n prima zi. Ioana nu mai e, că nici n-a fost. A fost doar o imagine din mintea lui! Aşa e şi cu dumnezeul ăsta. Dacă te-ai supărat pe el, să ştii că nu e un dumnezeu, e un gărgăune pe care ţi l-ai făcut în cap şi-i zici dumnezeu. Eu nu pot să înţeleg omul care L-a cunoscut pe Dumnezeu şi se poate lepăda de El. Ferească Dumnezeu să pot să înţeleg aşa ceva, dar cred că se poate lepăda de Dumnezeu cel care nu L-a cunoscut, ci doar şi-a proiectat toanele, dorinţele, pe un dumnezeu ima­ginar, dator să ne slujească aceste dorinţe...

Dacă nu vrei să crezi, nu crede! Dar asumă-ţi respon­sabilitatea vieţii pe care o vei duce. Vei avea necazuri care vor fi provocate doar de tine şi care vor avea scopul de a te trezi. În adâncul tău există chipul lui Dumnezeu şi sufletul tău, care strigă: vreau Acasă, vreau la Tatăl meu Ceresc, vreau la Bucurie. Şi tu zici: ba nu, stai acolo, că eu vreau la discotecă, vreau cu Ionel, vreau să fumez, vreau să beau. Aici e conflictul: ego-ul nostru, la supra­faţă, vrea ceva, eul nostru adevărat, sinele nostru, în care a intrat fiul risipitor, când „şi-a venit în sine", tânjeşte după Dumnezeu.

Din Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 101-102

 


Articole Asemănătoare
210

Nu de moarte ar trebui să ne fie frică…

Un prieten de-al meu a suferit un accident, suportând mai multe operaţii complicate. Când m-am dus să-l văd, arăta ca un martir. Era tras la faţă, cu ochii tulburi de durere şi singurătate. Îmi surâse,  totuşi, ca un copil surprins în toiul unui joc periculos şi mă avertiză cu voce răguşită: – Nu de moarte […]

Articole postate de același autor
347

Cu noi nu există predestinare, există Pronie

Ce este scris pentru om nu este o predestinare de care omul nu poate fugi. Ăsta e conceptul păgânismului, că omul nu poate să scape de ce îi este predestinat; cu noi nu există predestinare, există Pronie, care este o gândire liberă a Unui Dumnezeu liber faţă de un om liber; şi câtă libertate nu […]