Un cuvânt blând aduce la credință și pe cel care nu crede

1335

Siluan mi-a vorbit despre un tânăr învăţat venit la Sfântul Munte „să caute pe Dumnezeu”. Nu spusese egumenului că nu crede în Dumnezeu, ci numai că dorea să rămână câteva luni în mănăstire ca să se odihnească şi să primească sfat duhovnicesc. Egumenul l-a încredinţat unui duhovnic ca să se ocupe de el. Tânărul i-a mărturisit numaidecât, că nu credea în Dumnezeu, dar că venise la Sfântul Munte ca să-L caute pe Dumnezeu.

Duhovnicul s-a înfuriat; a început să strige, spunându-i tânărului cât de cumplit e să nu creadă în Dumnezeu Creatorul, şi că nu e loc în mănăstire pentru necredincioşi. Tânărul s-a pregătit deci să părăsească mănăstirea. Părintele Siluan l-a întâlnit şi a intrat în vorbă cu el. Când tânărul i-a explicat ce anume îl chinuia şi motivul vizitei sale la Sfântul Munte, părintele Siluan i-a răspuns cu blândeţe: „Nu e un lucru atât de cumplit. Se întâmplă adeseori la tineri. Mi s-a întâmplat şi mie. Când eram tânăr, am şovăit, m-am îndoit, dar iubirea lui Dumnezeu mi-a luminat mintea şi mi-a îmblânzit inima. Dumnezeu te cunoaşte şi te vede; te iubeşte nemăsurat. Cu timpul, vei simţi şi tu aceasta. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu mine.” La auzul acestor cuvinte, tânărul a început să-şi întărească credinţa în Dumnezeu, ba chiar a rămas pentru totdeauna în mănăstire.

 

Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul

scrise de ucenicul său, arhimandritul Sofronie”, ed. DEISIS, Sibiu,  p. 180 - 181


Articole Asemănătoare
2677

Oare de ce suferim?

Când sufletul e smerit şi Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pământ, ci doreşte să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu şi să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul […]

Articole postate de același autor
2634

Şi cea mai puternică dragoste are nevoie să fie întărită zi de zi

Datoria familială este dragostea dezinteresată. Fiecare trebuie să uite de propriul „eu”, dedicându-se celuilalt. Fiecare trebuie să se învinuiască pe sine însuşi, nu pe celălalt, atunci când ceva nu merge aşa cum trebuie. Este neapărată nevoie de răbdare şi stăpânire de sine, pe când nerăbdarea poate să strice totul. Un cuvânt tăios poate să încetinească […]