Nu lua aminte cine e cu tine sau împotriva ta, ci să ai grijă mare ca Dumnezeu să fie cu tine în tot lucrul ce-l faci.
Să ai conștiință bună și Dumnezeu te va apăra. Dacă știi a tăcea și a pătimi, Dumnezeu nu te va lăsa. De aceea smerește-te sub mâna Lui cea tare. De la Dumnezeu vine ajutorul, și El ne scapă din tot necazul.
De multe ori este mult prea folositor pentru întărirea smereniei noastre, ca alții să cunoască greșelile noastre, și să ne înfrunte pentru ele.
Când omul se smerește pentru greșelile sale, împacă lesne și pe alții, și liniștește fără greutate pe cei întărâtați asupra lui.
Smeritul rămâne în pace în mijlocul înfruntărilor, căci el se reazămă pe Dumnezeu iar nu pe lume.
Din Urmarea lui Hristos, cap. II - Smerenia, Editura Buna Vestire - 1998, p.62-63
