Evanghelistul Matei descrie o minune (cap. 14, vers. 14-21), săvârșită de către Mântuitorul Hristos într-un loc pustiu, unde a învățat mulțime multă de popor și a vindecat pe cei bolnavi. „Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.” La care Hristos răspunde: „N-au nevoie să se ducă; daţi-le voi să mănânce!”
Adică, apostolii trebuiau să țină cont de împrejurimi și să aibă rezerve de mâncare? Însă, după cum mărturisește evanghelistul, ucenicii aveau cu ei doar 2 pești și 5 pâini. Atât, probabil era suficient ca să mănâce Hristos împreună ucenicii Săi.
„Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.”
Din acest fragment învățăm două lucruri importante:
1. Biserica trebuie să manifeste în permanența o latură foarte necesară, cea filantropică (din greac. dragostea față de oameni), adică grija pentru cei flămânzi, îndurerați și necăjiți.
De aceea Biserica, nu trebuie tratată ca o instituție, care prestează servicii religioase: botezuri, cununii, înmormântări etc, ci ca o instituție care-i învață și educă pe creștini, dar, mai ales, oferă sprijin și ajutor celor defavorizați!
2. După ce au jertfit provizii proprii, s-au trezit cu 12 coșuri pline de mâncare. Cu alte cuvinte, Dumnezeu înmulțește înzecit jertfirea noastră modestă pentru truda și dragostea noastră față de aproapele.
Să luăm aminte!
Preot Maxim Melinti
