Parcurgând Canonul de pocăință către Domnul nostru Iisus Hristos, mă întrebam: oare cum ne-am comporta dacă ar veni Mântuitorul? L-am primi sau L-am osândi?
Atât de mult ne-am depărtat de El, încât mă întreb: oare L-am mai recunoaște?
Poate că suntem în stare să-L trădăm, să-L vindem, să-L răstignim din nou, căci, în felul nostru, aceasta o facem adesea prin păcatele noastre de fiecare zi.
Fie ca această perioadă de postire să descopere ucigașul din noi, să deștepte conștiința la pocăință, și să ne ajute să depășim omul judecător, hulitor și aspru față de aproapele.
Oare nu se așterne pacea în suflet atunci când începem să privim pe toți și pe toate cu alți ochi — mai primitori, mai iertători, mai iubitori?
Să încercăm, așadar, să îndepărtăm această pleură a păcatului depusă peste noi, cea care ne întunecă mintea, ne răcește inima și ne depărtează de Dumnezeu și de aproapele.
Pr. Octavian Moșin
