În Sâmbăta Mare s-a așternut o firească tăcere și liniște.
Deși cu Trupul adormit, Iisus „S-a pogorât în cele mai de jos ale pământului” (Efeseni 4, 9), zdrobind puterea iadului și deschizând calea Învierii.
Să ne pregătim pentru învierea noastră lăuntrică, înțelegând că ridicarea din viața păcătoasă, alegerea binelui și împărtășirea dragostei sunt, toate, lucrări ale Învierii.
S-a aprins Lumina Sfântă în Cetatea Ierusalimului, iar odată cu ea să pătrundă Hristos ca rază strălucitoare și arzătoare în viața fiecăruia dintre noi.
Sunt clipele în care suntem chemați să coborâm și noi în iadul nostru lăuntric, acolo unde, poate de multă vreme, s-au așezat întunericul, tristețea, frica, incertitudinea, deznădejdea… și să dobândim curaj.
Pentru că, împreună cu Hristos, nimic din ceea ce este întuneric nu rămâne nebiruit.
Pr. Octavian Moșin
