De gândurile noastre depinde ce şi cum trăim. Cu condiţia să fie gânduri bune.
Dar pentru a avea gândul cel bun, e nevoie să îndepărtăm sursele de urât şi de rău din viaţa noastră. Altfel, lupta devine foarte grea şi riscul de a o pierde foarte mare.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea: "Nu încerca să schimbi lumea, schimbă-te pe tine, o părticică din lume va deveni mai bună şi prin asta va beneficia întreaga omenire". La fel este şi cu gândurile. Gândul meu bun ajută ca întreaga lume să fie mai bună, iar gândul meu rău face mai rea întreaga lume. Noi suntem înconjuraţi de o lume nevăzută, o lume a duhurilor, bune şi rele. Duhul rău vine cu un gând rău la mine, îl primesc şi atunci chiar se petrece răul acela.
Deci, ne atragem răul prin gând. Să respingem orice gând rău: "Nu mi se întâmplă nimic rău, Dumnezeu are grijă de mine, sunt sigur de asta". Şi dacă mi se întâmplă, totuşi, să fiu conştient că e un semn de la Dumnezeu că am greşit ceva. Cea mai bună apărare este tot rugăciunea. Când ne începem ziua, să ne închinăm şi să cerem lui Dumnezeu, sfinţilor şi îngerului păzitor, să aibă grijă de noi şi astfel să alungăm orice frică. Dacă ne-am încredinţat viaţa în mâinile Domnului, de ce să ne mai temem? Eu, personal, sunt absolut convins că omului care se roagă dimineaţa nu i se întâmplă nimic rău.
Extras din interviul cu părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş
