Doam­ne, miluieşte-mă!

1922

În ceea ce priveşte propoziţia „Doamne, miluieşte-mă!”, există în Filocalie o minunată explicaţie a acesteia, într-un capitol intitulat „Explicarea lui «Doamne, milu­ieşte-mă!» (Kyrie Eleison)”.

Printre alte lucruri, autorul ei spune: „Mila lui Dumnezeu nu este nimic altceva decât harul Atotsfântului Duh, pe care noi, păcătoşii, trebuie să i-L cerem lui Dumnezeu şi să strigăm neîncetat: «Doam­ne, miluieşte-mă!», lucru care înseamnă fie-Ţi milă de mine, Doamne, păcătosul, în starea în care mă aflu. Adu-mă din nou la harul Tău. Dă-mi duhul puterii, spre a putea fi întărit şi să pot înfrunta ispitele dia­volului şi răul obicei al păcătosului.

Dă-mi duhul po­căinţei, ca să mă pot schimba, ca să pot ajunge la cunoaşterea de sine şi să mă pot îndrepta. Dă-mi duhul temerii şi al fricii, ca să mă tem de Tine şi să păstrez poruncile Tale. Dăruieşte-mi duhul dragostei, ca să Te pot iubi şi să nu mă mai despart de Tine. Dăruieşte-mi duh de pace, ca să-mi păstrez sufletul în pace, să-mi pot aduna gândurile şi să fiu calm şi liniştit. Dăruieşte-mi duh de curăţie, ca să mă pot păstra curat de orice pân­gărire. Dăruieşte-mi duh de umilinţă, spre a-mi putea păstra calmul între fraţii mei creştini şi a mă păzi de mânie.

Dăruieşte-mi duh de smerenie, ca să nu cad în mândrie”!’.

Din Constantin Cavarnos, Preotul – Părintele duhovnicesc, Editura Doxologia, 2013, p. 12-13


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
410

Atenţia şi trezvia sunt imposibile într-o viaţă de distrageri

Potrivit Sfântului Ignatie, „însăşi neatenţia îl pedepseşte pe cel care se complace în ea. Cu timpul, totul devine plictisitor pentru el, iar acesta, neacumulând nicio cunoştinţă sau impresie substanţială, se cufundă într-o disperare agonizantă şi fără limite”. Iar acest lucru este de înţeles. Omul neatent, umblând între gândurile şi sentimentele sale legate numai de probleme lumeşti, căutând […]

Articole postate de același autor
6466

Ghetele patriarhului

Doamna Ianea Todorovici a povestit un caz care s-a întâmplat cu sora sa. Aceea a venit cu o problemă la patriarhul Pavle. Discutând cu el, întâmplător observă ghetele în care acesta era încălţat şi se îngrozi: erau vechi, rupte cândva, apoi cârpite. Femeia s-a gândit: „Ce ruşine pentru noi, sârbii, patriarhul nostru să umble în […]