Din istoria Bisericii “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din s. Gura Căinarului la împlinirea celor 200 ani de existență

8142

Ca urmare a războiului ruso-turc (1806-1812) are loc includerea teritoriului dintre Prut și Nistru în componența Imperiului Rus. Acest lucru a însemnat nu doar mutarea graniței ruse cu aproximativ 100 km mai la vest, ci și includerea unei populații ce era diferită de alte popoare ale imperiului prin cultură, organizare socială etc. Acești factori complicau mult integrarea noului teritoriu în cadrul Rusiei, deci impuneau în primul rând unele schimbări de ordin administrativ. Conform articolului 7 din Tratatul de la București (1812), semnat între cele două Imperii, se prevedea ca proprietarii de pământ, care alegeau să rămână în dreapta Prutului, trebuiau să își vândă averile din Basarabia, iar cei ce alegeau să rămână pe partea stânga a râului, urmau să își vândă averile din Moldova[1]. În aceste condiții, prețurile la pământ căzuseră mult[2], astfel încât cele mai mari prețuri ajungând doar la 1 leu pentru o falce[3].

Situația impusă se răsfrângea foarte mult asupra stării materiale a boierilor care decideau să își vândă moșiile. Cu toate că boierii aveau moșii întinse pe partea stânga a Prutului, aceștia locuiau la Iași sau în alte orașe din interiorul țării[4]. În anul 1823, numărul celor care și-au păstrat moșiile și au rămas în Basarabia ajungea la 80 familii. Între ele se numără asemenea familii ca Balș, Krupenski, Millo, Rosetti, Râșcanu, Sturdza ș.a.[5] Acești boieri au ales să rămână sub stăpânire rusă, stabilindu-se nu doar la Chișinău, dar și la moșiile lor. Datorită acestui fapt, apăreau curți boierești pe la moșiile boierești din Basarabia, care serveau drept reședință permanentă a proprietarilor acestora. Casele boierești erau, de obicei, așezate în centrul satului, fiind mai răsărite decât ale răzeșilor or ale mazililor[6]. Zamfir Arbore spune că în satele boierești din nord curțile sunt bine întreținute și toate au grădini mari cu pomi, iar casele sunt făcute din piatră, având în multe cazuri caturi. În sud casele boierești sunt mai sărăcăcioase[7]. Pe lângă construirea de conace, boierii s-au îngrijit și de ctitoria bisericilor de piatră. Locașurile de cult existente în acea perioadă în Basarabia erau foarte rare, urmărind datele privind starea Bisericii din provincie pe anii 1812-1813, publicate de  I. Halippa, existau 775 de biserici, dintre care doar 40 din piatră și una din cărămidă[8]. Datorită boierilor stabiliți în provincie, în satele unde se aflau curțile lor apar biserici din piatră. Un asemenea caz este cel al bisericii din satul Cobâlea, ctitorită de Petru Catargi și cel al bisericii din Cubolta, ctitorită de boierii Leonard[9]. Aceste ctitorii erau făcute cu îndemnul Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni. În așa fel între anii 1812-1820 au fost construite sau începute aproape 200 de biserici, dintre care multe erau din piatră[10]. Multe dintre aceste biserici erau construite în stil moldovenesc. Printre bisericile contruite în perioada menționată mai sus se enumeră și Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din satul Gura Căinarului, construită din piatră, în anul 1816. Această localitate este situată la confluența celor două râuri Răut și Căinari[11]. Prima atestare documentară a acestei localități a este datată la 20 august 1588, fiind denumită Gura Căinari[12]. Probabil că încă de la început în localitate era o biserică, despre care se menționează pentru prima dată documentar în anul 1778[13]. Potrivit registrului de evidență a bisericilor din Basarabia pe anii 1812-1813, locașul de închinăciune avea hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, era construită din lemn, unsă cu lut, acoperită cu stuf și era înzestrată cu toate cele necesare[14]. Biserica era situată în localitate pe locul unde în secolul următor s-a amenajat calea ferată Bălți-Florești existentă până în prezent. De la biserica de lemn, rămăsese doar Sf. Masă, care fiind acoperită cu sarcofag din piatră, care a existat până în anii 1970, când este distrusă și pentru a fi construit peronul gării[15].

După ce pe parcursul a mai bine de trei secole credincioșii din localitate s-au închinat lui Dumnezeu în Biserica de lemn “Sf. Ierarh Nicolae”, moșierul și medilnicierul Enache Panaioti, proprietarul moșiei Gura Căinari[16], decide, în anul 1816, să fie contruită o altă biserică, din piatră cu hramul “Sf. Cuv. Mc. Parascheva”. La începutul secolului al XIX-lea, acest moșier mai stăpânea în Ținutul Iașilor localitățile Drojdeni (actualul sat Lunga) și Putinești, situate la 6 km distanță de Gura Căinari. Enache era văduv și avea 3 copii: un fiu Nicolae, care mai târziu preia moșia Putinești, unde în 1828 construiește o impunătoare biserică cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, și două fiice: Ecaterina, mai târziu care se căsătorește cu consilierul de curte Constantin Botezatu din Lunga, sat apropiat de Gura Căinari, familia cărora zidesc în 1836 biserica din localitate, precum și cealaltă fiică – Maria[17]. Biserica din Gura Căinari era acoperită cu șindrilă, iar clopotnița în anul 1843 era construită din lemn pe temelie de piatră. În următorii ani clopotnița a fost construită și ea din piatră[18].

Pe parcursul a mai mult de două secole la Sf. Altar al Bisericii “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinari au înălțat rugăciuni mai mulți preoți. Se menționează că la începutul secolului al XIX-lea, în parohia Gura Căinari erau 2 preoți, 1 diacon și 2 cântăreți, localitatea avea în acea perioadă  peste 90 de gospogării[19]. Până în anul 1835 a slujit preotul Dimitrie Bârzu, după care la 17 iunie același an este numit preotul Teodor Mintici, născut în anul 1875 în familie de preot. Acesta a fost hirotonit preot în anul 1817 de către Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni al Chișinăului și Hotinului pe seama Bisericii “Buna Vestire” din localitatea Slobozia Bălți, jud. Iași. În anul 1843, părintele Teodor este numit și duhovnic al Cercului III, Soroca. Tot în acea perioadă la biserica din localitate, slujeau diaconul Vasilie Țepordei, născut în anul 1786 în familia diaconului Constantin Țepordei și cântărețul Timofei Varticeanu. La 13 aprilie 1817, Vasile Țepordei a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinari. În anul 1843 în sat erau 74 de case în care locuiau 580 de localnici[20].

După pensionarea preotului Teodor Mintici, paroh la biserica din Gura Căinari a fost numit fiul preotului Teodor, Alexandru Mintici, hirotonit preot și numit la această biserică la 27 aprilie  1851[21]. În partea doua a secolului XIX-lea la Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” a mai săvârșit serviciul divin preotul Gheorghe Cuzubschi[22]. Iar o perioadă de timp, parohia Gura Căinari a fost deservită de către preotul Teofil Bejan, paroh în localitatea învecinată, Putinești. Spre anii 1900, este numit la biserica din Gura Căinari, preotul Tihon Gorceac[23].

Din anul 1900, slujitor la Prestolul bisericii din Gura Căinari este preotul Anastasie Dumitriu în vârstă de 31 de ani. Începând cu anul 1905 funcția de cântăreț la această biserică este ocupată de către tânărul cântăreț Grigore Antohii, care avea vârsta de 19 ani[24]. Pe parcursul activității pastorale a preotului Anastasie, în anul 1903, este înființată o Școala parohială[25]. Conform Anuarului Eparhiei pe anul 1905, la școala parohială din localitate învățau 36 copii, iar numărul locuitorilor crescuse până la 1113[26]. Părintele Anastasie a slujit la biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” până în anul 1908[27], când la 28 martie a fost transferat la biserica din satul Chirsova, jud. Bender[28]. La 20 iunie 1908 în funcția de paroh este numit preotul Serghei Pereteatcov[29], născut în anul 1867, absolvent al Școlii spirituale[30]. În perioada 1891-1908, acesta a slujit în calitate de diacon la Catedrala “Sf. Ierarh Nicolae” din orașul Bălți[31].

Cântărețul Grigore Antohii activează la biserica din Gura Căinari până în anul 1907, după care a fost transferat la biserica din Bujorăuca, suburbia orașului Soroca[32]. Pe parcurs Grigore a fost hirotonit diacon activând o perioadă și la biserica din Gura Căinari. În anul 1914, acesta este transferat în altă eparhie[33]. În anul 1907, în funcția de cântăreț pentru biserica din Gura Căinari,  a fost numit cântărețul Alexandru Burjacovschi[34], care activează până în luna septembrie 1914. La 4 septembrie, 1907 la această biserică este numit absolventul Seminarului Teologic din Chișinău, cântărețul Alexandru Dimitrov[35], care este în funcție până la data de 12 ianuarie a anului următor[36]. La 5 februarie 1916, este numit în funcție cântărețul  Vladimir Svetenco, născut în 1866, absolvent al Școlii spirituale[37] și fost cântăreț la biserica din Bârnova, jud. Hotin[38].

Până în anul 1924, preotul Serghei Pereteatcov împreună cu parohienii (în anul 1922 erau 358 de gospodării[39]), au efectuat o reparație a bisericii din satul Gura Căinarului. La data de 24 decembrie 1924 a avut loc sfințirea bisericii. Această zi a fost una de mare sărbătoare pentru comunitatea credincioșilor, care au avut o adevărată bucurie duhovnicească avându-l, la slujba de sfințire, în fruntea soborului de preoți pe Vladica Visarion Puiu, Episcopul de Hotin cu reședința la Bălți[40]. În revista Luminătorul din anul 1925, preotul P. Gheorghian redă în felul următor solemnitatea acestui eveniment: “În ziua de 21 decembrie 1924 ne-am adunat mai mulți preoți în biserica din comuna Gura Căinari, jud. Soroca, unde pentru sfințirea ei după reînoire, se aștepta vladica. ... Pe la 9 dimineața a sosit vladica și s-a început rânduiala solemnă de sfințire. Ocolirea bisericii cu vladica și preoții, odăjdiile și cinul neobișnuit, intonația corului episcopal și sunetul clopotelor a mișcat adânc sentimentul religios al creștinilor. ... La Sf. Liturghie a cântat corul episcopal din Bălți, deși tânăr, dar bine organizat și condus. Melodia Crezului c-un caracter din primele veacuri ale creștinismului, răspunsurile canonului euharistic și altele – sunt bucăți de valoare.”[41]. După sfințire Episcopul a ținut un scurt discurs foarte pătrunzător vorbind despre adevăratele valori creștine și despre “… însemnîtatea dragostei și muncii depuse pentru reânoirea acestei biserici vechi, moștenită de la străbuni, atât a parohienilor și creștinilor din jertva cărora s-a făcut această operă creștinească cât și a parohului ...”, mulțumind tuturor. În semn de recunoștință  pentru munca depusă în folosul Bisericii, în timpul Sf. Liturghii, părintele Serghei Pereteatcov a fost decorat de către Episcopul Visarion cu dreptul de a purta Crucea de aur[42].

În anul 1926, funcția de cântăreț este ocupată de către Nichita Popescu, care avea susținut examenul de cântăreț[43]. Părintele Serghei Pereteatcov slujește în această parohie până în anul 1931, când la data de 1 mai se pensionează[44]. La 1 iulie 1931, la Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinari, în calitate de paroh, este numit preotul Nicanor Murafa[45], născut la 20 octombrie 1891. Acest preot era absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău, hirotonit în anul 1917 și numit preot paroh la biserica din lemn “Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Dercăuți, jud. Soroca[46]. Preotul Nicanor, încă în 1917, făcând parte din Mișcarea de eliberare Națională, împreună cu alți membri din districtul Sorocii, votează la 13 martie unirea Basarabiei cu Patria Mamă, România[47]. Fiul părintelui, Greorghe Murafa, născut în anul 1922, până în 1940, a urmat Gimnaziul din Iași, după care absolvește în 1942, Școala de aviație din România. În perioada iulie 1941-martie 1944 activează ca aviator în cadrul Armatei Române, după care din 1944-1947 a lucrat în calitate de profesor la Școala primară din Schinoasa, suburbia orașului Chișinău. Din luna mai 1947 până în 1948 activează în cadrul Uniunii pictorilor din Moldova, iar în luna ianuarie 1948 este hirotonit preot[48]. Acesta slujește la biserica din satul Isacova, Orhei până la 1 iulie 1952 când este arestat de autoritățile МГБ (MGB) pe motivul “activității împotriva Statului Sovietic”[49] și judecat la 10 ani de lagăr. După reîntoarcere este numit paroh în localitatea Ignăței, Orhei[50].

În anul 1938, în a treia zi de Sf. Paști, parohiile Gura Căinari și Putinești din jud. Soroca, precum și parohiile Elisaveta, Heciul Vechi, Țâplițești și Țâplești din cercul I Bălți, au fost vizitate canonic de către Episcopul Tit al Hotinului, despre rezultatul vizitei s-a scris în Circularele din 28 aprilie 1938[51]. În perioada activității sale în parohia Gura Căinarului, preotul Nicanor Murafa a contribuit la repararea casei parohiale, a fost săpată o fântână în apropierea școlii primare, la care învățau atunci cam la 300 de elevi[52] și cu ajutorul parohienilor, în perioada 1931-1932  a efectuat o reparație pe exteriorul bisericii[53].

În Episcopia Hotinului în care intrau județele Bălți, Hotin și Soroca, se organizau în parohii Cercuri pastorale la care participau enoriași și preoți din localitate și din satele vecine. La 22 august 1937, în parohia Gura Căinari a avut loc întrunirea cercului pastoral “Vestitorul”  sub președenția preotului B. Chelaru din Protoieria Cercului III Soroca. Programul acestei conferințe era compul din “oficierea Vecerniei cu Litie de un sobor de preoți, urmată de Paraclisul Maicii Domnului, după care s-au sfințit două prapore noi.” După slujbă a predicat Protoiereul N. Măcărescu, apoi în curtea bisericii a urmat o șezătoare culturală, unde a fost organizată o conferință  cu genericul “Părinți și copii”. La acestă șezătoare au mai fost rostite poezii de către copii din localitate și interpretate cântări bisericești de către corul parohial[54].Părintele Nicanor Murafa a mai predicat în cadrul cercului pastoral “Vestitorul”, la 20 mai 1937, organizat la Putinești, sat apropiat de Gura Căinari. La această conferință a participat și la oficierea Sf. Liturghii în Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” din localitate, rostind îndată cupă Chinonic un discurs pe tema “Rătăcirile de astăzi”, după aceasta a participat în continuare la programul activității[55]. În același an, pe data de 4 iulie, cercul pastoral “Vestitorul” a organizat o altă conferință pastorală în Zarojeni, sat ce aparține de parohia Gura Căinari. La Zarojeni s-a oficiat sub cerul liber, în curtea școlii primare din localitate, Vecernia cu Litie de către un sobor de preoți. La Slujba oficiată, precum și la conferință au participat credincioși din parohie precum au asistat și membrii comunității baptiste din Zarojeni. Preotul Alexandru Ciobotaru, președintele cercului pastoral “Renașterea” a ținut un discurs despre “Netemeinicia sectei baptiste, în raport cu Creștinismul”, apoi a fost oficiat Paraclisul Maicii Domnului și în final a ținut un discurs preotul Nicolae Măcărescu pe tema “În afară de biserică nu există mântuire”[56].  Dintr-o dare de seamă a părintelui pensionar Serghei Pereteatcov, aflăm că acesta în anul 1938, la rugămintea părintelui Nicanor Murafa, care se îmbolnăvise, a oficiat Slujba celor 12 Sf. Evanghelii, joi seara, și slujba cuvenită de vineri din Săptămâna Patimilor[57].

Părintele Nicanor Murafa slujește la Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” până în anul 1942, când la 1 iulie este transferat la biserica din Serbiceni, jud. Hotin[58]. Anterior a fost preot misionar în cadrul Misiunii Ortodoxe din Transnistria, slujind în parohia Spicov, jud. Tulcin[59]. În locul părintelui Nicanor, este numit, preotul Grigore Culacicovschi de la biserica din satul Pohoarne[60]. Părintele Grigore era născut la 25 ianuarie 1897 și era licențiat în teologie[61]. În anul 1942, au loc schimbări și pentru funcția de cântăreț, astfel cântărețul Anton Pleșcanu care a activat la această biserică până la acest an este numit pe data de 1 martie, cântăreț la parohia Tețcani, jud. Hotin și de unde în locul său este transferat și numit în aceiași zi, Leontie Leancă[62].

            În legătură cu declanșarea Războiului II Mondial (1939-1945), în apropiere de localitatea Gura Căinarului în anul 1941, au loc ciocniri militare, în consecința cca 52 de ostași români își găsesc sfârșitul. Aceștia au fost înmormânțați în cimitirul de lângă Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinarului[63]. Părintele Grigore  activează în această parohie până în anul 1947. În calitate de paroh, din acel an este numit părintele Alexandru Dașcheev, care înainte de exil, din 1916, a fost paroh la Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” din satul Putinești, jud Soroca. Părintele Alexandru era născut la 3 iunie 1893, în județul Hotin și era absolvent al Seminarului Teologic din Chișinău. A fost hirotonit în anul 1915[64]. La Putinești părintele slujește până în anul 1940, când pentru neachitarea la timp a produselor agricole în cantitatea cerută este deportat în Siberia, pe penisnsula Kolâma. După revenire, preotul Alexandru a fost numit paroh al bisericii din Gura Căinari cu deservirea bisericii din Putinești[65]. La 11 ianuarie 1948, cântăreț la Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” este numit tânărul Grigore Lisnic. Era născut la 12 aprilie 1930 în com. Cobâlea, jud. Soroca, în familie de țărani. Acesta însușind cântările bisericești și tipicul bisericesc, a activat în calitate de dascăl la cele două biserici din satul natal, Cobâlea. Fiind la Gura Căinari, la 2 octombrie 1948, Grigore se căsătorește cu Nadejda Curoșu, fiica fostului primar, judecat în 1944, la 20 ani de detenție. La 6 iulie 1949, toate bunurile tinerii familii sunt confiscate și deportați pentru 9 ani în Extremul Orient, în regiunea Amur. Întorși înapoi în Moldova, strâmtorați de puterea sovietică, Grigore, în perioada 1958-1959 activează ca cântăreț în com. Ignăței și Scorțeni, jud Orhei, după care este transferat la biserica din Gura Căinarului.

În anul 1962 trece la Domnul părintele Alexandru Dașcheev, iar alt preot nu a mai fost numit în loc. Folosindu-se de acest motiv, autoritățile sovietice au închis biserica din Gura Căinari, iar pe cea din satul alăturat, Putinești, au transformat-o în depozit de păstrare a roadelor agricole. Biserica din Gura Căinarului a fost închisă timp de 27 de ani[66]. Pentru a distruge biserica din Putinești, autoritățile sovietice  au trimis la muncă agricolă aproape toate persoanele care puteau opune rezistență actului devastării. Au fost și la biserica din Gura Căinari unele încercări pentru a pătrunde și distruge biserica, însă mai mulți localnici adunându-se în poarta bisericii nu au permis una ca aceasta. Crucile de la mormintele ostașilor români au fost scoase și duse la periferia cimitirului. Cheile bisericii au fost păstrate în secret la unul dintre bunii creștini. Pentru a feri de orice pângărire, Sf. Evanghelie împreună cu Sf. Antimis au fost luate de către o altă persoană din sat, care le-a păstrat în secret până în anul 1990, când s-a redeschis biserica. În perioada când era închisă, acoperișul bisericii fiind din șindrilă și fiind neângrijit era deteorat, permițând să pătrundă umezeală în locaș. Știind de aceasta, membrii consiliului parohial împreună cu alți buni creștini au cumpărat tablă pentru a acoperi biserica, chemând meșteri din Ucraina. Lucrul se efectua pe timp de noapte.

Singurul membru al clerului bisericii rămas în 1962, cântărețul Grigore, a fost numit în funcția de cântăreț la o biserică din sudul țării, în com. Sălcuța, sectorul Căușeni. Peste 6 ani de slujire în calitate de cîntăreț, este hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Serghie, în Catedrala din Odesa. După aceasta, diaconul Grigore, slujește o perioadă împreună cu parohul Sergei Doina la biserica din Coșcodeni, jud. Bălți. În perioada 1969-1975 urmează studiile teologice prin corespondeță, mai întâi la Seminarul Teologic din Moscova (Sergheev Posad) pe care le absolvește în anul 1972 și în 1975, Academia Teologică din Moscova, cu titlul științific de doctor în teologie. Încă în 1970, la 11 septembrie a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Sf. Elisabeta” din satul Cubolta, de către P. S. Bartolomeu. După 8 ani de slujire la această biserică este transferat de către Prea Sfințitul Iaonatan la Catedrala “Sf. Ierarh Nicolae” din orașul Bălți, unde în 1983 este ridicat în treapta de protoiereu.În anul 1986, pentru a fi mai aproape de casă, se transferă la Biserica “Sf. Treime” din Prajila, sat situat la 5 km de Gura Căinari. Din 1989 este însărcinat de către autoritățile eparhiale cu deservirea Bisericii “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinarului, care în acel an fusese redeschisă. Trebuind să aleagă între cele două parohii, alege să fie preot la biserica din Gura Căinarului[67]. Cântăreț al bisericii a fost numit de către autoritățile eparhiale, fostul profesor de muzică, Pavel Popovici, care avea si studiile Scolii de căntăreti biseicești de la Mănăstirea Dobrușa și care activa-se în trecut în calitate de cântăreț.

            Îndrumați de părintele Grigore, locuitorii a efectuat o reparație capitală a bisericii, cu schimbarea acoperișului. Slujba de sfințire a avut loc pe data de 31 decembrie 1989, fiind oficiată de către un sobor de preoți. În anul 1990, din inițiativa preotului paroh se înființează o școală duminicală pentru elevii din localitate. Pe locul unde se aflau mormintele ostașilor români căzuți pe timp de luptă a fost ridicată o troiță. În fiecare an, de Ziua eroilor, sărbătorită la Înălțarea Domnului, în acest loc se săvârșesc slujbe de pomenire a acestora[68]. Datorită activității pastorale, în anul 1990 părintele Grigore a fost decorat cu crucea cu pietre scumpe, în 1995 cu mitră, iar mai apoi cu dreptul de a sluji cu ușile împărătești deschise până la Heruvic și numit duhovnic al protopopiei Floresti. Timp de 17 ani părintele Grigorie a păstorit locuitoririi satului Gura Căinari după care, în ziua de 9 mai a anului 2006 trece la Domnul. Sluba de îmormântare a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu Arhimandritul Marchel (Mihăiescu) (în prezent Episcop de Bălți și Fălești), fiind îngropat în cimitirul bisericii.

Încă din anul 1998, în funcția de cleric la Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” este numit, fiul părintelui Grigore, preotul Petru Lisnic, născut în anul 1961, absolvent al Seminarului Teologic și al Academiei Teologice din Chișinău. După trecerea la cele veșnice a părintelui Grigorie, părintele Petru continuiă activitatea pastorală din parohie[69]. Cântăreț al bisericii este presbitera Raisa. De mai bine de 10 ani, părintele predă copiilor orele de religie la școală, ceea ce asigură o educație creștină mai sigură.  Prin organizarea activităților pastorale și misionare de către preotul paroh, mai ales în Zarojeni, unde sunt înregistrate o societate baptistă și alta adventistă, în  parohia Gura Căinarului se crează o continuitate de cunoaștere și însușire a adevărurilor de credință ortodoxă.   

 La data de 18 aprilie 2016, în Biserica „Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din localitatea Gura Căinarului, a avut loc  Seara duhovniceasă pe tema: „Biserica și tinerii”, activitate organizată de către preotul paroh.  Această conferință a fost prezidată de mai mulți preoți din localitățile vecine în frunte cu preotul protopop. Au fost discutate probleme stigente ale societății, ca “De ce unii tineri foarte rar frecventează biserica”, “Minuni false și minuni sfinte,Urmându-L pe Hristos”, precum și alte teme prezentate de preoți și de către enoriași. Pe finalul conferinței fețele bisericești au răspuns la întrebările tinerilor și a maturilor, adunați din mai multe parohii, apoi a urmat  un concert de cântece religioase, cântat de către corul de copii și maturi din localitate[70].     

În anul 2016, prin participarea și contribuția preotului paroh și a localnicilor s-a efectuat reparația bisericii din Gura Căinarului. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani a bisericii, slujba de sfințire a acestui Sfânt Locaș a fost oficiată de un sobor de preoți în frunte cu P.S. Ioan (Moșneguțu), Episcop de Soroca, Vicarul Mitropoliei Chișinăului si a întregii Moldove, care a săvârșit și Sf. Liturghie în această biserică, înălțând rugăciuni de mulțumire și de cerere către Dumnezeu.

La această Sf. Liturgie  oficiată de hramul bisericii, la 8 august, în ziua de prăznuire a Sf. Cuv. Mc. Parasceva, au fost decorați mai mulți preoți pentru munca depusă în preaslăvirea Bisericii Ortodoxe, printre care și preotul paroh Petru Lisnic. Prea Sfințitul Ioan, în predica sa de la sfârșitul slujbei a ținut să menționeze însemnătatea acestui eveniment în istoria bisericii și a comunității de credincioși din localitate, îndemnându-i pe cei prezenți să se întărească în credință, să sporească în fapta bună și să îndeplinească poruncile dumnezeiești. A ținut să amintească despre vrednicii de pomenire slujitori ai acestei Sfinte Biserici.

Episcopul fiind originar din satul Prajila, a vorbit și despre îndrumările de viață primite din partea regretatul preot Grigore Lisnic. Au mai vorbit și alți slujitori, amintind de faptul că această Sf. Liturgie arhierească este a doua în istoria acestei biserici, prima fiind oficiată de către Episcopul Visarion Puiu în anul 1924, menționând și date privitoare la biserica veche de lemn de până la 1816[71].  

 

 

Lisnic Petru,

masterand la Academia de Teologie din Moldova,

Chișinău Republica Moldova

 

[1] Documente turcești privind istoria României, vol. III, întocmit de Mustafa A. Mehmet, Editura Academiei Române, București, 1986, p. 143.

[2] L. S. Berg, Bessarabiia. Strana-Liudi-Hoziaistvo, Editura Știinața, Chișinău, 1993, p. 64.

[3] D. C. Moruzi, Rușii și Românii, București, 1906, p. 220.

[4] Dan Grecu, Evoluţia Nobilimii Basarabene în secolul al XIX-lea, în Mircea-Cristian Ghenghea, Mihai-Bogdan Atanasiu, „Pro Basarabia-Repere istorice şi Naţionale”, Editura ALFA, Iaşi, 2007, p. 63-64.

[5] A. N. Krupenski, Polnâi spisok liț izbranâh bessarabskim dvorianstvom na oblastnâe, gubernskie i uesdnâe doljnosti so vremeni prisoidenenia Bessarabii k Rossiskoi Imperii po 1912 god. S istoriceskim vvedeniem, Sankt-Petersburg, 1912, p. 6.

[6] Gheorghe Bezviconi, Profiluri de ieri și de azi, Editura Universitas, Chișinău, 1992, p. 88.

[7] Zamfir C. Arbure, Basarabia în secolul XIX, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbel”, București, 1898, p. 248.

[8] Svedenia o sostoianii țerkvei v Bessarabii v 1812-1813 godah, în „Trudî uceonoi bessarabskoi gubernskoi arhivnoi komisii”, tom III, Kișinev, 1907, p. 231-296.

[9] Gheorghe Bezviconi, op. cit, p. 87.

[10] Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Editura Tipografiei Eparhiale „Cartea Românească”, Chișinău, 1931, p. 52.

[11] In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, Ediție îngrijită de Prot. Ioan Lisnic, Ed. Labirint, Chișinău 2013, p. 37

[12] Ladaniuc Victor, Țopa Tudor, Localitățile Republicii Moldova, Vol. 3, C-Ch, Agenția Națională de Presă “Moldpres”, Chișinău, 2001, p. 346

[13] Trofăilă Vasile, Județul Soroca, Monografie ilustrată,Ed. “VAST-M”, Chișinău, 2002, p. 81

[14] Bessarabia v moment prisoidinnenia k Rossii, Svedenia o sostoianii tzerkvei Bessarabii v 1812-1813 godah, Obrabotal po offitzialinimi dannimi I.N. Halippa,Kișinev, 1912

[15] In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, op. cit., p. 37

[16] Bezviconi Georghe, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru, Vol. II, Institutul de Istorie din București, București, 1943, p. 57 

[17] Bezviconi Georghe, Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru, Vol. II, Fundația Regele Carol I, București, 1940, p. 102

[18] Evidența bisericii pe anul 1843, Arhiva Națională a Republicii Moldova (ANRM), F. 211, inv. 6, d. 20, f. 71

[19] Const. N. Tomescu, Catagrafia Basarabiei din 1817, Ţinutul Sorocăi, Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Chişinău, Vol.  XVIII, Chişinău, 1928, p. 73

[20] Evidența bisericii pe anul 1843, ANRM, F. 211, inv. 6, d. 20, f. 73, 75

[21] Evidența bisericii pe anul 1851, ANRM, F. 211 inv. 6, d. 49, f. 319

[22]  ANRM, F. 211 inv. 15, d. 17, f. 71

[23] ANRM, F. 211 inv. 6, d. 334, f. 66

[24] Spravocinaia kniga Kisheniovskoi Eparhii na 1905 god, Kisheniov, 1905, p. 130

[25] Trofăilă Vasile, Județul Soroca, Monografie ilustrată,op.cit., p. 81

[26] Spravocinaia kniga Kisheniovskoi Eparhii na 1905 god, p. 130

[27] Spravocinaia kniga Kisheniovskoi Eparhii na 1911 god, Kisheniov, 1911, p. 53

[28] Kisheniovskie Eparhialie Vedomosti, (KEB), nr. 16, 1908, p. 80

[29] KEB, nr. 27-28, 1908, p. 132

[30] Episcopia Hotinului, Anuar, Tipografia Eparhială “Cartea Românească”, Chișinău, 1930, p. 142

[31] Spravocinaia kniga Kisheniovskoi Eparhii na 1905 god, p. 40

[32] KEB 19, 1907, p. 121

[33] Idem, nr. 37, 1914, p. 369

[34] Idem, 19, 1907, p. 121

[35] Idem, nr. 37, 1914, p. 369

[36] Idem, nr. 4, 1916, p. 17

[37]  Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, Tipografia Eparhială “Cartea Românească”, Chișinău, 1922, p. 190

[38] KEB, nr.7, 1916, p. 30

[39] Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, p. 190

[40] Gheorghian P., preot, O zi cu Vladâca, Revista Luminătorul, nr. 6, p. 1925, p. 56

[41] Ibidem, p. 56

[42] Ibidem, p. 56

[43] Episcopia Hotinului, Anuar, 1930, p. 142

[44] Revista Episcopia Hotinului, nr. 8, 1931, p. 97

[45] Idem, nr. 11-12, 1931, p. 137

[46] Episcopia Hotinului, Anuar, 1930, p. 122

[47] Ciobanu Ștefan, Unirea Basarabiei, Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Univestitas, Chișinău, 1993, p. 254-256

[48] Pravoslavie v Moldavii, vlasti, tzerkovi, veruiushie 1940-1953, Tom I, Otvestvenii redaktor, sostaviteli i avtor predislovia V. Pasat, Moskva, POCCПЭM, 2009, p. 357

[49] Ibidem, p. 692

[50] Pravoslavie v Moldavii, vlasti, tzerkovi, veruiushie 1940-1991, Tom II, Otvestvenii redaktor, sostaviteli i avtor predislovia V. Pasat, Moskva, POCCПЭM, 2010, p. 319

[51] Ioan Lisnic, Protoiereu, Țâplești, File din istoria satului și a bisericii, Editura Labirint, 2006, p. 29

[52] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 955, f. 7

[53] Ibidem, f. 9

[54] Revista Episcopia Hotinului, nr. 21, 1937, p. 417-418

[55] Idem, nr. 15-16, 1937, p. 313

[56] Ibidem, p. 315-316

[57] ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 955, f. 8

[58] Revista Biserica Basarabeană, Organul Eparhiei Hotinului, nr. 4, 1942, p. 254

[59] Transnistria Creștină, Revista Misiunii Ortodoxe în Transnistria, nr. 1, ianuarie-martie 1942, p. 45

[60] Revista Biserica Basarabeană, Organul Eparhiei Hotinului, nr. 4, 1942, p. 254

[61] Episcopia Hotinului, Anuar, 1930, p. 140

[62] Revista Episcopia Hotinului, nr. 5-6, 1942, p. 83

[63] Buga Ion, prof. univ. dr. hab. în istorie, Cimitirele militare românești din Republica Moldova, Ziarul Literatura și arta, nr. 30 (3126), 28 iulie 2005

[64] Candu Teodor, Pr. Octavian Moșin, Documente privitoare la Istoria Bisericii din RSSM: registrul și listele clerului (1945-1955), Editura Pontos, 2013, p. 154

[65] In memoriam: Protoiereu Mitrofor Grigore Lisnic, p. 31

[66] Ibidem, p. 99

[67] Ibidem, p. 99-102

[68] Ibidem, p. 38

[69] Biserica “Sf. Cuv. Mc. Parascheva” din Gura Căinarului, Sursa: http://protioanlisnic.blogspot.md/2014/05/locasuri-sfinte-la-rascrucea-anilor_9.html

[70] Săptămâna Tineretului Ortodox în Protopiatul Florești, Sursa: http://ortodox.md/saptamana-tineretului-ortodox-in-protopiatul-floresti/

[71] Bucurie duhovnicească în parohia „Sf. Cuv. Muceniță Parascheva” din s. Gura Căinarului, Protopopiatul Florești, Sursa: http://ortodox.md/bucurie-duhovniceasca-in-parohia-sf-cuv-mucenita-parascheva-din-s-gura-cainarului-protopopiatul-floresti/


Articole postate de același autor