Dialog

124
-Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie-n ea, de vrei, Despre Lună, despre Soare, Dar știu că-s copiii Tăi. Știu c-au moștenit Lumina De pe fruntea-Ți luminată Și de-atunci… întotdeauna Ai purtat numele Tată. Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie despre flori Cum răsar, cresc, dau în floare Și cum strălucesc în zori. Dar știu că Pământul verde Dacă dă rod din sămânță, E pentru că stai de veghe, Sămănând întâi credință. Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie despre oameni Ca despre o sărbătoare, Dar sunt rare sărbători. Multe Însuți le-ai luat, Lăsând zile truditoare Și pierdute în păcat, Dar cu visuri de-nălțare. Vreau să îți trimit scrisoare Și Ți-aș scrie cum trăiesc: Lună, oameni, flori și Soare Zi de zi mă stăpânesc. Dar am învățat că lumea E-o poveste cu folos… De când i-ai luat tăciunea , Răstignindu-l pe Hristos. Astfel creștem și cunoaștem Tot ce-i arhicunoscut Și de aceea-n veci nu spunem: „E destul cât am crescut!” Vreau să îți trimit scrisoare, Dar poștașul meu nu știe Să găsească a Ta cale; Are-o hartă, da-i pustie. De aceea, Doamne, sfinte Voi uita ce-am vrut a-Ți spune Și voi selecta cuvinte, Rostindu-Ți o rugăciune. Și din orice colț al lumii Voi găsi calea spre Tine, Și, făcând semnul Treimei, Îți trimit scrisoarea. -Vineee! Plăcintă Nina

Articole Asemănătoare
12607

Iubirea mamei, dar dumnezeiesc

Toate amintirile noastre din copilărie ne aduc înaintea ochilor gesturile frumoase și mișcătoare, neuitate și vrednice de urmat ale iubirii mamei. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară. Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme trăiește mama noastră iubitoare. Și când pleacă la Ceruri ducem dorul iubirii […]

Articole postate de același autor