Despre nebunia lumii

951

Din greacă „Liturghia” s-ar traduce slujire sau lucrare săvârșită spre folosul oamenilor sau comunității. Păcat că în zilele noastre cele menite să fie lucrate în public și de folos se impun a fi „intime” și personale, iar cele care trebuiesc lucrate strict în odaia ta, se doresc a fi declarate de ordin public. Nimic nou sub soare.

Sf. Antonie cel Mare spunea că la vremurile de apoi oamenii vor înnebuni pană într-atât, că dacă vor vedea pe cineva că nu înnebunește ca și ei, îl vor declara nebun…

Astăzi, iară și iară, an de an, ca într-o Liturghie necontenită, ni se amintește despre doi oameni ce au intrat în templu să se roage.

La prima vedere se pare că însăși parabola ar despărți societatea în două tabere, făcându-i pe oameni să tragă cu coada ochiului cum se comportă cei din jur. Dar nu aceasta o vrea Dumnezeu. El ne îndeamnă să fim realiști. El vrea ca oamenii să mulțumească, fără a se mândri și să se căiască fără prea multe îndreptățiri de prost gust…

Când lumea e deprinsă să-și „înșire” meritele în public, crezând că o face spre slava lui Dumnezeu, e bine să înțeleagă că e ca și cum ți-ai atârna rufele în văzul tuturor. Oricât de bine ar fi ele spălate, nu-i frumos să le usuci în fața oamenilor.

Începutul unui urcuș duhovnicesc nu poate fi altfel decât prin pocăință și recunoașterea propriilor prostii.

Hristos n-a osândit pe nimeni. Nici măcar n-a mustrat. Dar a spus cu fermitate că acest vameș ce se bătea în piept, căindu-se, a plecat mai îndreptățit la casa sa. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 18. 14) …

Arhim. Augustin Zaborosciuc


Articole Asemănătoare
3071

Slujitorii (ne)vrednici

Din start spun că nu m-am înarmat împotriva cuiva. Dar nici că voiesc să ating puțin tema și apoi să mă depărtez de la o discuție sinceră, pentru că e o realitate cu care, mai devreme sau mai târziu, fiecare din noi se ciocnește cel puțin o dată în viață. Interesant, însă nu numai lumea […]

Articole postate de același autor
2595

Pe drumul Damascului

„Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumina din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată. Şi, căzând cu faţa la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl […]