Actualitate

Denia Canonului Mare de pocăință al Sfîntului Andrei Criteanul la Mănăstirea „Nașterea Domnului” Zăbriceni

1820

În prima zi a Postului Mare, Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni a oficiat Pavecerniţa cea Mare și Canonul Sfîntului Andrei Criteanul la Mănăstirea „Nașterea Domnului” Zăbriceni.

La finalul slujbei, Vlădica a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a accentuat valoarea pocăinței și a apropierii de Dumnezeu, subliniată prin rugăciunea „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”, care ritmează cele 250 de stihuri ale Canonului.

Prin acest „Miluiește-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!” noi recunoaştem că singuri nu putem face nimic pentru mîntuirea noastră, că întreaga noastră mîntuire, adică dobîndirea vieţii veşnice depinde, mai întîi de toate, de mila lui Dumnezeu. Cînd omul începe să realizeze că este creştin numai atît cât trăieşte în relaţie sau în comuniune cu Hristos, atunci el poate birui ispitele care vin în gînd, în cuvânt sau în faptă.

Prin rugăciunea „Miluiește-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!” ne apropiem de Dumnezeu Preamilostivul, recunoscînd că El este singurul izvor al vieţii veşnice. Această rugăciune are ca temelie credinţa noastră, căci oricît de mari ar fi păcatele noastre ele nu pot birui milostivirea lui Dumnezeu cea nemărginită, iubirea Lui de oameni cea nemăsurată şi negrăită.

Foto: Pavel Ursu

Sursa: eparhia-edinet.md


Articole postate de același autor
193

Cu ajutorul harului lui Dumnezeu putem trece peste orice suferință

Cei cu inimile pline de mângâierea harului nestricăcios pot să rabde toate lipsurile și năpastele, prefăcându-le într-un praznic al bucuriei duhovnicești; însă foamea unei inimi împietrite, de la care s-a depărtat mângâierea dumnezeiască, este o suferință fără alinare. Nu este chin mai mare decât acela al unei inimi nesimțitoare și învârtoșate, care nu mai știe […]