Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu – martirizat în temnițele comuniste

282

Cântăreţul bisericesc Serghie Grosu s-a născut la 6 octombrie 1890 în satul Molovata, jud. Tiraspol. Era descendent dintr-o famile de preoți. Tatăl său, Dimitrie Grosu era preot la biserica din Molovata, transferat în 1901 la biserica din Mahala, suburbia oraşului Dubăsari. Bunicul, Constantin Grosu, la mijlocul sec. al XIX-lea era paroh la biserica din satul Micăuți, jud. Chișinău.

Tânărul Serghie, a învățat întâi la școala parohială din satul natal și în 1900 pleacă la Odesa, unde urmează studiile teologice la Scoala spirituală și Seminarul Teologic. În perioada anilor 1911-1915 a învățat la Academia Teologică din Kiev. Fiind în anul II de studii, a fost ales conducătorul corului de studenți de la academie. În acea perioadă, a realizat și câteva lucrări muzicale bisericeşti. La biblioteca academiei se păstreaza până în prezent, partituri editate și în manuscris, compuse și semnate de Serghie Grosu. La încheierea studiilor, prezintă lucrarea de diplomă, ”Rânduiala slujbei ce se face la logodnă și la cununie”, un studiu liturgic istoric, obţinând titlul de candidat în teologie.

După absolvirea studiilor teologice, Serghie Grosu a slujit în calitate de cântăreţ mai întâi la biserica din Bocicăuţi, jud. Hotin, apoi, la 27 august 1915, a fost transferat la Catedrala din Bender (Tighina), unde a slujit mai mult de un sfert de secol. Pe parcursul activității sale, a înființat și a condus corul catedralei. Începând cu anul 1915, a activat și în calitate de profesor de muzică la Gimnaziul de băieți din Tighina. A predat și alte obiecte, religia, limba latină ș.a. În anul 1930, a fost ales în funcţia de consilier eparhial. În 1938, a fost numit conducător al organizației de tineret “Straja Țării”, tot în acel an devine membru al Partidului Frontul Renașterii Naționale.

După instaurarea puterii sovietice în Basarabia (1940–1941), cântăreţul Serghie Grosu a continuat activitatea profesorală la aceeași instituție, care sub noua conducere devenise, Școala Medie nr. 2 din Bender. În anul 1941, a fost arestat şi deportat în interiorul URSS. Mandatul de arestare, sancționat la 1 iulie 1941, de către Procurorul RSSM, jud. Bender, avea următorul conținut: “Grosu Serghei Dimitrevici, român, cântăreț la catedrala din Bender, era membru al partidului liberal. Timp de 20 de ani a fost profesor de religie la gimnaziul de băieți, era și un românofil înflăcărat. Fiind membru la partidului liberal, în fiecare zi de luni, în prezența profesorilor, arbora drapelul României și intona cântece patriotice”. Serghie Grosu era acuzat conform art. 54-10 p. 2 CP al RSSU, „agitație și propagandă contrarevoluționară”. Din cauza retragerii armatei sovietice din Basarabia, împreună cu alţi deţinuţi a fost evacuat în interiorul URSS și repartizat în închisoarea nr. 1 din Irkutsk (Rusia).

După lungi interogatorii, unele dintre ele durau până la ora 2 dimineața, la 28 mai 1942 a fost stabilit rechizitoriu în care se scria: „În urma efectuării unei anchete a fost stabilit că, Grosu C. D., în perioada anilor 1938-1940, a fost membru al partidului contrarevoluționar, nationalist-burghez, “Frontul Renașterii Naționale a României”. În acea perioadă, era și șeful organizației, nationalist-burgheze pentru tineret, “Straja Țării”, participând activ în cadrul acestei organizații”. Potrivit acestor învinuiri, ofiţerii NKVD au propus condamnarea inculpatului Grosu S. D., “fiind demascată activitatea sa antisovietică”, la 7 ani privațiune de libertate și 3 ani degradare din drepturile civice. Judecata a avut loc la 9 septembrie 1942, în cadrul Consfătuirii speciale NKVD din URSS, primind sentința de condamnare, 5 ani de detenție într-un lagăr de muncă forțată. A fost repartizat într-un lagăr din regiunea Novosibirsk, unde la 12 februarie 1943, fiind bolnav de tuberculoză, încetează din viață în spitalul închisorii.

În luna ianuarie 1943, în „Buletinul Arhiepiscopiei Chişinăului” era publicată lista clericilor-pensionari, decedaţi şi deportaţi, a văduvelor, orfanilor sau moştenitorilor lor, în care figura şi numele cântăreţului Serghie Grosu, de la parohia Catedrala, orașul Tighina. Urma ca, pe parcursul anului 1943, soția sa,  Olga Grosu să primească o primă de ajutor.

La 13 aprilie 1961, soția fostului cântăreț Serghie, Olga Grosu, expediază o scrisoare pe adresa Președintelui Judecătoriei Supreme a  RSSM, în privința reabilitării soțului ei. Acea scrisoare avea următorul conținut: “Soțul meu, Grosu Serghei Dimitrevici, locuitor al orașului Bender, RSSM, a fost represat, fiind arestat la începutul lunii iulie 1941 și exilat într-un lagăr din orașul Taișet. În anul 1942 a fost transferat într-un lagăr din orașul Novosibirsk, unde la 12.II.1943 a murit. Până în prezent nu cunosc cauza arestării și nici pentru ce a fost condamnat. Fiind împreună cu soțul meu încă din anul 1925, declar cu toată tăria, că niciodată și nici într-un fel nu sa manifestat împotriva puterii sovietice. Nu a aderat la nici un partid politic și nici n-a făcut armata nici sub un regim. Consider, însă nu sunt convinsă, că a fost calomniat de cineva. Soțul meu era fiu de preot, a fost profesor la gimnaziul de băieți din orașul Bender și a condus corul din Bender. În perioada anilor 1940-1941 a fost învățător la școala nr. 2 din Bender. Sunt fiică de muncitor, fiul meu lucrează inginer. Împreună cu fiul meu suntem de părere ca a fost represat în mod nejustificat”. În scopul efectuării unor investigații suplimentare au fost însărcinați colaboratorii KGB din RSSM, care au și inițiat un proces de investigații.

Au fost interogați rudele apropiate, foștii colegi de serviciu și câteva persoane care l-au cunoscut pe Serghie Grosu. La 14 iunie 1961, dosarul penal, împreună cu materialele investigațiilor suplimentare au fost transmise Procuraturii RSSM. În Protestul Procuraturii, expediat pe adresa Consiliului Juridic al Judecătoriei Supreme a  RSSM, se scria, că potrivit declarațiilor martorilor, “Grosu S. D., în perioada anilor 1938-1940, într-adevăr a fost conducător al organizației de tineret “Straja Țării”, organizație, care potrivit statutului, nu avea posturi de conducere, organizațiile primare ale elevilor din diferite clase, erau conduse de profesori. Grosu, fiind profesor, era obligat să conducă o astvel de organizație […] În privința apartenenței sale la partidul roman, “Frontul Renașterii Naționale”, în timpul investigațiilor s-a stabilit, că fiind membru al acestui partid, n-a desfășurat nici o activitate, fiind un membru pasiv. Potrivit art. 12 al decretului de organizare a acestui partid, Grosu, fiind funcționar public, era obligat să adere la acest partid. În timpul investigațiilor alte materiale compromițătoare n-au fost stabilite”.

La 30 iunie 1961, Consiliului Juridic al Judecătoriei Supreme a  RSSM, a dat un aviz pozitiv în privința reabilitării: “Hotărârea Consfătuirii speciale NKVD din URSS de la  9 septembrie 1942, în privința condamnării inculpatului Grosu Serghei Dimitrevici, se anulează, din cauza lipsei de probe”. Astvel, peste două decenii de la arestare, a fost stabilită nevinovăția cântăreţului Serghie Grosu, fiind reabilitat postmortem.

         Extras din cartea: Protoiereu Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, p. 65 - 68


Articole postate de același autor
1803

Omul este liber pe cât de sincer iubește

Libertatea e preţioasă numai după ce o pierzi. Sau cel puţin aşa pare să gândească omul nostru. Omul toată viaţa lui caută să fie liber, dar nu-şi dă seama de darul libertăţii decât atunci când e prea târziu. Libertatea este în trup dar şi în inimă. Libertatea este în mişcare dar şi în cuget, în inteligenţă. Omul este liber pe cât […]