De ce-i amară pocăința?

1957

Сând ne pocăim, ne întoarcem cu toată ființa către Dumnezeu, deși suntem copleșiți de durere. La început durerea aceasta este amară, căci purtăm în noi rănile păcatului, dar odată ce ni se tămăduiesc rănile, pocăința devine dulce.

Un sfânt spunea că mierea este dulce limbii, dar dacă limba are vreo rană, în loc să simtă dulceață, va simți durere. La fel se întâmplă și cu pocăința. Când ne vedem propria sărăcie, ne tânguim din pricina ei, până când tânguirea noastră se preface în lacrimi de iubire pentru acest minunat Dumnezeu al nostru.

Din Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii, Editura Basilica, București, 2014, p. 138


Articole postate de același autor
452

Liturghie în Duminica după Botezul Domnului la Catedrala Episcopală din Ungheni

În Duminica după Botezul Domnului, 20 ianuarie 2019, cînd Biserica Ortodoxă face prăznuirea Soborului Sfîntului Prooroc Ioan Botezătorul, PS Petru, Episcop de Ungheni si Nisporeni, a oficiat Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Episcopală ,,Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni. În dimineața zilei Ierarhul, a fost întîmpinat de slujitorii și creştinii Catedralei. Alături […]