De aș fi fost un înger

1577

De aș fi fost un înger, demult aș fi zburat
Spre lumi strălucitoare învăluite-n har,
În care nu sunt lacrimi, nici loc de vreun păcat
În care doar iubirea e cel mai mare dar...

Mi-aș fi făcut aripa covor și mângâiere
Ca s-o aștern umilă sub talpa cea divină,
Ca să nu se rănească când trece printre stele
Izvorul cel de viață, de dor și de lumină...

Aș fi cântat în ceruri pe ritm de alăută
Și cântecele mele le-aș fi trimis în nori ,
În picături de rouă cucernice să curgă
Ca să admire chipul Preasfântului în zori...

De aș fi fost un înger n-aș fi avut vreo teamă
Lumina de-ntuneric știind să o separ,
Aș fi cu veșnicia de mână și de-o seamă,
Călătorind prin vremuri și lumi fără hotar...

Dar...sunt numai o umbră și iarăși cad pe gânduri
Arzând ca lumânarea de zbucium și de dor,
Visând că voi ajunge să fiu cândva un înger
Care-a trăit o viață de simplu muritor...

Diana Sava Daranuța


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
4099

Copilăria

În rochiță de mătase cu buline colorate, Alergam prin troscot verde, pe carările crăpate. Si eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale, Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.   Cautam “colacul babei” pe sub gard și prin ogradă, Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă… Da, smulgeam din […]

Articole postate de același autor
6659

Unde e stres și deznădejde, acolo e o viață duhovnicească povățuită de aghiuță

Părinte, unii mireni ce trăiesc duhovnicește se îngreuiază seara, când se întorc obosiți de la lucru, să mai facă Pavecernița – și se mâhnesc… Când se întorc seara târziu de la muncă și sunt obosiți, niciodată să nu se silească pe ei înșiși cu neliniște, ci totdeauna să își spună cu mărime de suflet: „Dacă nu […]