Actualitate

Dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii

214

Ce face un om dacă rămâne singur şi cum depăşeşte singurătatea?

– Eu am văzut aici nişte oameni care şi-au depăşit cu bine singurătatea [arată spre călugări care şedeau în rândul din faţă]. Cum s-o depăşească?

Oamenii toţi se nasc cumva singuri, dacă nu-L dobândeşti pe Hristos, zadarnic ești cu oamenii, dar cea mai sigură cale de a te întâlni cu Hristos este, totuşi, de a rămâne singur.

Rugați-vă la Dumnezeu, împăcaţi-vă cu El şi nu uitați că Dumnezeu, înainte de a fi noi neînţeleşi, a fost El neînţeles, înainte de a fi noi singuri, a rămas El singur, părăsit pe cruce. Se spune că noi pătimim mai puţin decât El şi mai puţin simţim toate suferinţele. Să ştiţi că a fost cineva până la noi care a trecut prin stările astea, pentru că „în toate fiind ispitit – spune Apostolul Pavel poate şi pe noi să ne înţeleagă”.

Gândiţi-vă mai mult la acest Dumnezeu minunat al nostru, la acest Hristos. Şi cred că o să vă dispară singurătatea; singurătatea este o stare, nu este o realitate fizică. Deci, gândiţi-vă mai mult la acest Hristos.

Din Savatie Baștovoi, Două conferințe despre curaj și libertate în ortodoxie și alte întrebări fără rânduială, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, p. 106


Articole Asemănătoare
196

Monahul și necredinciosul

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată țara. Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul. Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soțul, soția […]

Articole postate de același autor
294

Dacă-l judecăm pe fratele nostru care a păcătuit, îl facem să cadă şi mai jos

Noi îi admirăm pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre pentru nevoinţele ascetice pe care le-au împlinit. Dar oare ce le dădea forţă de a le îndura? Bătrânul Antim sublinia: “Părinţii aveau platoşă credinţa neclintită în Dumnezeu şi străluceau de doriri sfinte. Dumnezeu îi lăsa să simtă încercarea suferinţelor atât cât voia, apoi le dădea harul […]