”Pace va las voua, pacea Mea v-o dau” (ioan 14,27)
Dă-mi, Doamne, şi mie pacea Ta! Nu am duhul smereniei, duh de pace, ştiu că nu-l voi putea dobândi oricât m-aş strădui, în nicio împrejurare, fiindcă este mai presus de toată mintea. Caută spre sufletul meu tulburat, egoist, neliniştit, aşa cum caută mama să-şi linistească pruncul care plânge. Nu-mi dau seama cum o voi face, dar ştiu că atunci când copilul nu sta aproape de mama, se apropie mama de el, dar Tu eşti mai presus de orice mamă.
Eşti Atotputernicul nostru Tată, Tu dai lumina şi viaţa la toată făptura. Luminează-mă cu lumina Ta, dă sufletului meu pacea Ta! Nu pot pătrunde în adâncul iubirii Tale, dar ştiu că Tu atât de mult ai iubit lumea, încât pe Fiul Tau, Unul-Născut, L-ai trimis să mântuiască lumea şi să mă mântuiască şi pe mine. Ştiu că Tu poţi face să domnească pacea pe pământ şi bunăvoirea între oameni şi că poţi smeri cu pacea Ta şi sufletul meu tulburat, revărsând milostivirea Ta asupra mea, cel dintâi dintre păcătoşi.
Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2012
