„Când se va întâmpla să fiți printre oameni în lume, nu trebuie să vorbiți despre lucrurile duhovnicești, mai ales când la ei nu se bagă de seamă dorința de a asculta. Dar când apare trebuința, trebuie să lucrăm fără fereală, întru slava lui Dumnezeu, după cuvântul:Eu pre cei ce Mă proslăvesc îi voi proslăvi (I Împ. 2, 30), căci calea este de acum deschisă.”
„Nu trebuie să ne deschidem inima înaintea altuia fără să fie nevoie; dintre mii de oameni poți găsi doar unul care să îți păstreze taina. Dacă noi n-o păstrăm înlăuntrul nostru, cum putem să nădăjduim că ea va fi păstrată de alții?”
„Nu trebuie să vărsăm din inimă fără să fie nevoie lucrurile cele mai bune care au intrat în ea, pentru că ccele adunate pot fi ferrite de vrăjmașii văzuți și de cei nevăzuți numai atunci când sunt păzite înlăuntrul inimii. Nu le descoperi tuturor tainele inimii tale.”
„În tot chipul trebuie să ascunzi în tine comoara harismelor, altminteri o vei pierde și nu o vei mai afla. După cum spune din cercare Sfântul Isaac Sirul, mai bun este ajutorul cel din păzire decât ajutorul cel din fapte.”
„Trebuie să fii milostiv față de cei săraci și de cei străini; mult s-au îngrijit pentru aceasta marii luminători și Părinți ai Bisericii.”
„Suntem datori să ne străduim în tot chipul a împlini cuvântul lui Dumnezeu: fiți , dar, milostivi precum și Tatăl vostru este milostiv (Lc. 6, 36), și: milă voiesc, iar nu jertfă (Mt. 9, 13).”
„Când îi întoarcem spatele unui om sau când îl jignim, pe inimă parcă se pune o piatră.”
Sursa: Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007
