Vine vremea când ne amintim de cei răposați. Suntem în preajma Paștelui Blajinilor. Mulți se îndreaptă spre cimitire pentru a face curăţenie la morminte, a le vărui, a le împrospăta… Unii chiar amenajează noi cruci, monumente, masă, scaune, gard. Și marea majoritate a celor care se îngrijesc de aceste „dormitoare” veșnice o fac din marele respect și din dragostea pe care-o poartă celor care trupește nu mai sunt alături.
Fiecare își lasă amprenta în această viață și nu murim pe pământ atâta timp cât mai înalță cineva sfinte rugăciuni pentru veșnica odihnă a sufletelor noastre. Cât de sublimă este una dintre rugăciunile de la pomenirea răposaților: „Cu Sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.” Deci rugăciunile pentru răposați sunt izvorâte din credința în înviere a sufletelor noastre, care nu mor, ci trec dintr-o viață în alta.
Biserica rânduiește zile de pomenire generală a răposaților, vrând să ne pună în legătură cu viața de dincolo, să ne amintească că la vremea cuvenită vom merge și noi în veșnicie. Rugându-ne pentru cei adormiți întru Domnul, împlinim porunca de a ne ruga neîncetat, inclusiv unul pentru altul. Astfel, fiecare zi de sâmbătă ne amintește că trebuie să pomenim răposații, care sunt însetați de rugăciune și de fapte bune. Avem și câteva sâmbete de pomenire generală a răposaților, când suntem îndemnați să ne rugăm pentru toți cei adormiți în veac întru Domnul.
Una din cele mai respectate pomeniri generale e de Blajini, care, de regulă, e în zi de luni după Duminica Tomei. Acest Paști al Blajinilor, probabil se vrea a fi al fericiților, al celor care și-au dus viața creștinește, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”. Este o tradiție recentă și locală, variind de la o regiune la alta, iar pentru acest fel de pomenire nu sunt îndrumări tipiconale. Astfel, de multe ori pomenirile se fac improvizat și variază de la localitate la localitate.
Pomenirile pentru adormiți sunt încurajate și recomandate a fi săvârșite cât mai des, atâta doar că cele mai multe abuzuri le întâlnim tocmai în aceste zile de Blajini.
Cu regret, adesea se uită de răposați, iar cei care se îndreaptă spre cimitire sunt cu alte gânduri și intenții decât a se ruga pentru rudele răposate. Pregătirile încep cu cumpărarea pomenilor (căni, farfurii, ștergare ș.a.m.d.), apoi lumea se chitește, mai vine cu bucate alese. În aceste zile poți vedea prin cimitire șezători, chefuri, distracții, beții și mai puțină rugăciune. Apoi, atmosfera de forfotă, de gălăgie, nu se asociază cu rugăciunea. Preoții sunt „rupți” în toate părțile, pentru că lumea vrea acum şi aici pomenire, pentru că-i grăbită, pentru că după asta trebuie să se servească… să povestească unii altora ce-au mai făcut timp de un an, să mai spună noi bancuri…, dar de răposați se uită.
S-a îmbolnăvit conștiința oamenilor, fac petreceri chiar pe morminte!
Acest mesaj vrea să fie spre luare-aminte, să ne trezească pentru adevăratele valori. Să știm că răposații ne așteaptă pe noi, caută la inima noastră. Să mergem la cimitire în deplină pace și cu gândul la rugăciune. Să facem milostenie, dar nu între rude cu daruri alese, ci sărmanilor. Să ne amintim de viața înaintașilor noștri, de povețele lor, de faptele lor vrednice de pomenire și să le urmăm. Să nu moară dragostea noastră față de aproapele…
Preot Octavian Moșin
