Credinţa în culorile unui plastician de la Hârbovăţ, Anenii Noi

6185

Ion Rotaru este un pedagog ajuns la 75 de ani, care întreaga viaţă s-a dăruit artei plastice şi educaţiei tinerilor din satul Hârbovăţ, r. Anenii Noi.

Prin intermediul nepoatei sale, studenta Victoria Botnari, l-am cunoscut pe acest om demn, care a citit Scriptura şi a încercat să o prezinte în culori pentru cei care vin din urmă.

Zic că i-a reuşit să lase o frumoasă amintire sătenilor şi rudelor, care intră în casa lui ca într-un muzeu. Timp de 6 ani a realizat 33 de lucrări pe pânză. Numerele nu sunt întâmplătoare – anii reprezintă zilele creaţiei şi numărul lucrărilor – vârsta Mântuitorului.

Dânsul trăieşte cu orice cuvânt sorbit din Cartea Cărţilor, plânge păcatele lumii şi vrea ca aceasta să se întoarcă cu faţa spre Creator. Mesajul său este destul de clar şi convingător: „Nu uitaţi de Dumnezeu! Fără de El nu putem face nimic!”.

Chipu-i plin de seninătate ni-l prezintă pe intelectualul de altădată, care trăia cioplind în sufletele copiilor, creând, jertfindu-se din dragoste faţă de aproapele.

Zice că el de curând va putrezi, dar aceste lucrări vor rămâne ca o mărturie a unei credinţe sincere în Hristos. Le-a sădit tuturor dragostea faţă de arta plastică, faţă de natură, faţă de tot ce e frumos… şi prin toate acestea faţă de Dumnezeu.

Depăşind vitregiile anilor sovietici, a semănat virtutea creştină. Regretă doar că îmbătrâneşte trupul, însă e bucuros că sufletul îl mai are tânăr. Este un viu exemplu că omul sfințește locul.

Ion Rotaru, de rând cu pensula, mânuiește și condeiul. De-o viaţă a avut un vis: ca rândurile sale să se regăsească şi în săptămânalul scriitorilor „Literatura şi arta”!

Iată că visurile se împlinesc:

La un capăt de Veşnicie

Atunci,

După ce ai luat lutul

Şi m-ai modelat după Chipul Tău,

Ţi-am simţit

Vechea Ta Tărie

Netrecătoare.

Acuma

Suntem unul la unul:

Eu, clătinat şi ruşinat,

la capăt de Veşnicie,

Tu, presărându-mi mereu

Cu Daruri,

Marea Trecere spre Tine,-

Mă mai rabzi, Tată?...

Cele două volume de poezie: „Cuvânt pentru aproapele” şi „Trei Lumini pentru ochii cei trişti” de câţiva ani sunt în aşteptarea publicării.

Preot Octavian Moşin


Articole Asemănătoare
6752

Cu cât se mândreşte omul, cu atât cade mai repede şi mai de sus!

L-au ntrebat fraţii: Ce alte fapte bune sunt mai necesare monahilor? – Întâi, neieşirea din mănăstire. Călugărul nu trebuie să iasă, dacă se poate, niciodată din mănăstire; iar dacă iese, numai la mare nevoie şi pentru un ceas-două. Apoi, repede să se întoarcă la mănăstire. Pentru că i se răceşte sufletul, îi slăbeşte credinţa, îi […]

Articole postate de același autor
1969

Dublarea sărbătorilor creştine este o duplicitate

Luna decembrie a fiecărui an este una a promoțiilor comerciale. În această perioadă se vinde tot ce vrei: costume pentru matinee, daruri de la Moş Crăciun, bucate alese, vacanţe exotice, focuri de artificii şi diverse achiziţii sunt doar câteva din cele câte îşi permit oamenii la sărbătorile de iarnă care ne bat la uşă. Agenţii […]


Foto