Cum sfătuiți să se roage oamenii care au un program foarte încărcat: școală, facultate, serviciu?
Scurt și des. Asta e. Când? N-ai timp? Toți avem timp să ieșim să mâncăm. Păi, înainte de a mânca: cinci minute, cinci minute. Credeți-mă, chiar și rugăciunea pe care o spui, Tatăl nostru înainte de masă, dar ce e greu să mai adaugi și Împărate ceresc la asta? Adună-te și fă-o ca pe o închinare Domnului: Împărate ceresc, Mângâietorule...
Zi-o cu toată dragostea şi cu puterea ta, ştiind că nu prea ai timp să te rogi, mulţumeşte Domnului că ai mâncat şi, în timp ce mulţumeşti Domnului, zi şi gândeşte: Doamne, eu toată ziua mi-o pierd în deşert, şi acum Tu mă hrăneşti pe mine, toate cele bune mi le dai mie. Gânduri bune, de rugăciune.
După aceea, te-ai sculat, mulţumeşte-I Lui. Mai ai cinci minute, nu alerga! De ce alergăm? Unde alergăm? Scoală-te cinci minute şi zi, dacă mai ai lângă masa unde mănânci o Psaltire, din care poţi să citeşti un psalm. Păi, nu este? Unde este? Cred că înLavsaicon e o pildă cu ţăranul care ara şi avea Psaltirea la capătul brazdei şi când ajungea acolo, citea un psalm şi iar ara, şi iar un psalm.
Înţelegeţi, cam asta este şi starea noastră. Nu trebuie mult deodată, dacă avem program încărcat. Şi Dumnezeu, văzând străduinţa noastră, dragostea noastră pentru rugăciunea aia mică de cinci minute, va păstra harul Său asupra noastră pe toată vremea cât noi vom fi ocupați cu treburile.
Din Ieromonah Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2014, p. 33-34
