Mass-media, prin toate instrumentele ei, ne amintește că astăzi că este „Ziua Mondială fără Tutun”. Constat cu multă tristețe în suflet că o bună parte dintre cei pe care îi cunosc sunt stăpâniți de această patimă nemiloasă.
La porțile școlilor, la intrarea în magazine, frizerii și în alte locuri publice se fumează. Deși de câțiva ani s-a pornit o luptă contra fumatului – s-au introdus restricții, s-a mărit prețul țigărilor, s-au inventat alternative țigărilor clasice, chipurile mai puțin nocive sau mai ecologice – patima rămâne în picioare. Uneori am impresia că singura schimbare vizibilă este că o parte dintre fumători au înlocuit tutunul cu țigara electronică.
Vârsta consumatorilor este în continuă descreștere. O bună parte dintre copii gustă din acest viciu de prin clasa a V-a. De cele mai multe ori își imită părinții, rudele, profesorii, pe care îi aud cum se îndreptățesc că trăim timpuri stresante și asta cumva îi calmează. Că este o patimă de care e foarte greu să te eliberezi vor afla mai târziu.
Așa cum ne explică și părintele Teofil Părăian, fumatul nu este doar un păcat, ci și un viciu. „Păi, prima dată dacă fumezi o ţigară, e păcat, iar dacă fumezi mai multe, e patimă. De ce? Pentru că e o practică nejustificată în existenţa umană. Nu-i ca şi când ai mânca. Este o treabă în plus şi nu poţi fi şi cu Dumnezeu, şi cu fumatul. La mine mai vin oameni la spovedit, oameni care spun că ţin posturi, se roagă şi le spun că: „Da, numai că pe acestea toate ţi le şi afumi”. Cel mai bine este să fii liber. Liber de orice, iar dacă eşti liber de orice, eşti liber şi de fumat.”
Pentru că tot vorbim la toate colțurile despre libertate, să nu uităm că a fi liber înseamnă, în primul rând, a te elibera de năravuri, or patimă este cea care ne leagă, ne stăpânește, ne ține în niște cătușe.
Primul pas este conștientizarea păcatului, însoțit de multă voință, de susținerea aproapelui, dar și de încrederea în ajutorul lui Dumnezeu.
Iată cum învăța Maica Siluana Vlad pe cei care duceau o luptă acerbă cu fumatul: „Doamne, nu pot, lasă-mă Tu! La fiecare ţigară zi: „Lasă-mă Tu de fumat, Doamne!”. Şi pune-o la loc în pachet. Ai să suferi, vei face febră. Sevraj se numeşte suferinţa pe care o înduri când nu mai dai organismului drogul cu care este învăţat. Dar vei birui, că eşti născut pentru bucuria Biruitorului.”
Mulți s-au lăsat de fumat rostind cât mai des doar: „Doamne, iartă-mă!”, „Doamne, miluiește-mă!”. Prin rostirea acestor scurte rugăciuni, în special în timpul când vrem să aprindem țigara, ni se deșteaptă conștiința, care ne mustră pentru răul săvârșit. Pentru că țigara rămâne a fi un drog care ne face rău atât nouă, cât și celor din jur.
Mesajul meu de astăzi nu l-am intenționat ca unul moralizator, e doar nădăjduirea mea ca, așa precum pe mine sfaturile sau mustrările făcute de cineva dintr-o parte mi-au fost un imbold de a mă lăsa de unele păcate și vicii, acest popas de lectură să fie pentru tine, dragă cititor, un bun prilej de a alege drumul pocăinței și al îndreptării. O nădăjduire pe care mi-o doresc încununată de bucuria că măcar unul va spune cât mai curând NU fumatului.
Preot Octavian Moșin
