Pentru aceasta e necesar a găsi în mod corect priorităţile; viaţa duhovnicească nu este un hobby, nu sunt distracţiile, pentru care putem să avem sau nu timp. Este un fundament pe care noi construim toate celelalte. Când aranjaţi bagajele, lucrurile pot încăpea sau nu în valiză – depinde nu doar de numărul lor, dacă sunt mari sau mici, dar şi de faptul, în ce consecutivitate, în ce ordine le aranjăm. Când petrecem viaţa noastră în deşertăciune, alergăm încolo şi încoace, fără să înţelegem întotdeauna cu ce scop, noi într-adevăr nu reuşim nimic – şi obosim foarte mult.
Dacă începem ziua cu rugăciune, noi punem un fundament, pe care totul va fi construit în ordinea cuvenită şi, după cum se spune în Sfânta Scriptură despre omul cuvios, şi toate câte va face, va spori (Ps. 1:3).
De aceea e atât de importantă tradiţia bisericească a rugăciunii. Doar în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară noi ne rugăm, indiferent de dispoziţia noastră. Persoana începătoare, posibil, va întâmpina greutăţi la citirea deplină a rugăciunilor, dar e important ca măcar cinci minute pe zi de consacrat rugăciunii, însă în fiecare zi, fără a omite vreo zi – şi veţi vedea cum va începe să se schimbe viaţa voastră. Cu cât mai mult timp veţi acorda rugăciunii, cu atât mai mult timp veţi avea pentru celelalte. Poate părea neaşteptat, dar este experienţa la mulţi oameni.
Dar şi pe parcursul zilei se poate de găsit un minut, măcar o jumătate de minut pentru ca în rugăciune să ne adresăm lui Dumnezeu, să-i mulţumim pentru tot ce a fost bun şi plăcut în timpul zilei, să rugăm ajutor pentru sine şi pentru alţi oameni în anumite dificultăţi… Lipsa timpului şi zăpăceala omului contemporan se produce în multe cazuri din cauza că se roagă puţin.
Din Interviul Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril publicat în ediţia specială a revistei „Foma” „Moscova Pascală”
„Foma”/Patriarchia.ru
