Întâi de toate, trebuie să le dăm propriul exemplu de rugăciune zilnică, fără a-i obliga. În timpurile de demult cea mai importantă pentru copil era învăţarea rugăciunilor de seară şi de dimineaţă.
Această învăţare a rugăciunilor se transmitea de la o generaţie la alta. Din păcate, tradiţia bisericească a fost întreruptă în acest sens. Astăzi, mulţi ajung la credinţă atunci când sunt maturi deja, învăţând să se roage conform pravilei mari. Cel mai adesea, ei fac aceasta fără a şti cum să se comporte, în acest sens, cu proprii copii. Părinţii cred că pruncii lor, născuţi în cadrul unei căsnicii creştine, vor trebui să ajungă cât de curând la aceeaşi măsură a evlaviei ca şi ei. Numai că aceasta este măsura omului matur.
Este bine că astăzi apar cărţi de rugăciuni pentru cei mici. Nu trebuie să ne grăbim, ci să lăsăm copiii să fie cât mai mult cu această carte de rugăciuni, nu cu Ceaslovul din care nu înţeleg încă foarte multe lucruri.
Extras din
Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion. Raspunsuri la intrebari ale tinerilor, Editura Sofia, Bucureşti 2009, p.203
