Ascultarea în viața creștinului nu presupune atât auzul, cât mintea, inima… întreaga noastră ființă.
Urmează să auzim ce zice Domnul, atunci când ni se descoperă. ”Iisus Se face ascultător Tatălui, vindecând propria noastră neascultare (…) și devine pentru noi modelul unei ascultări fără de care nu există mântuire.” (Sf. Ioan Damaschin).
Cine îl iubește pe Dumnezeu îi ascultă, deci îi urmează poruncile. Așa ar trebui să fie și ascultarea față de părinți, dascăli, superiori… Iar apostolul ne îndeamnă: ”Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie… Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.” (Iacov 1, 19, 22-25).
Preot Octavian Moşin
