Copilul care s-a salvat singur de la avort

1746

Nu putem să ne dăm cu părerea asupra viitorului. Dacă da, care sunt argumentele? Eu am dat un exemplu practic, din cele ce cunosc. Probabil sunt şi altele. Eu mai ştiu altele şi dumneavoastră ştiţi altele. Oare noi putem să luăm dreptul de a veni pe lume al unei fiinţe omeneşti?

Am amintit odată cum un medic a recomandat un avort unei femei în America. Acest avort nu s-a săvârşit pentru că în momentul avortului copilul a lovit cu un picioruş în chiuretă. Medicul s-a emoţionat şi a renunţat. De ce se săvârşea avortul? Pentru că copilul nu avea un picior, iar cu singurul existent îl lovise în chiuretă.

Şi au trecut 36 de ani. Acelaşi medic a fost invitat într-un oraş de un prieten de-al său, la un spectacol. Şi a zis: „Vino!” „N-am venit de ani de zile la un spectacol! N-am fost. Am fost ocupat.” Era cercetător ştiinţific în domeniu şi ginecolog. I-a mulţumit la sfârşitul spectacolului. „Ai observat ceva?” „Ce?” Era un spectacol de harpă. „Când s-a ridicat cortina, harpista era deja la harpă. Deşi în mod normal abia după ridicarea cortinei apare interpretul”. „Da, dar de ce nu s-a întâmplat aşa?” „Pentru că harpista are doar un picior şi este penibil să apară şchioapă pe scenă”.

Era vorba de cea mai mare harpistă a lumii. Atunci doctorul şocat a mers câteva sute de kilometri în statul în care el fusese medic de circă, a căutat în registru în urmă cu 36 de ani şi a constatat că el renunţase la un avort dintr-o banalitate considerată atunci, din acest gest de a lovi cu piciorul în chiuretă şi astfel lăsase perspectiva acestei fetiţe să ajungă cea mai mare harpistă a lumii. Vreţi să continuăm cu asemenea exemple?

Să spunem că între cele 8 milioane de avorturi din ţara noastră, cel puţin s-au omorât 8.000 de genii şi sute de mii de oameni cu tărie spirituală şi intelectuală… Asta putem spune….

Extras din Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 36


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
373

Un chip al dragostei de vrăjmași

Iubirea de vrăjmași este un mare dar al Sfântului Duh. Omul nu-și poate iubi vrăjmașii dacă nu este plin de Duhul Sfânt. Un chip al dragostei de vrăjmași este ca în orice contact cu ei, noi să punem un strop de dragoste. De aceea, ar trebui să fie ca un fel de program al vieții […]

Articole postate de același autor
1144

Să stai în biserică precum stă lumânarea

Despre Sfânta Liturghie, Părintele ne spunea mereu: – Dacă trebuie neapărat să pleci de la Sfânta Liturghie, atunci pleacă după „Tatăl Nostru“, iar dacă s-au scos Sfintele Daruri, atunci să stai cu frică şi să te rogi pentru că aici este prezent Însuşi Dumnezeu cu Maica Domnului şi cu toate puterile cereşti, iar dacă poţi, […]