Omul mândru rămâne de unul singur, e rece și respingător. Are impresia că costă mai mult ca toată lumea și privește de sus în jos. Și doar cel care învață ceea ce înseamnă smerenia, renunțând la glorie, statut, laude... de dragul Domnului, este înălțat precum nici nu-și poate închipui că e posibil să te urci. Cum te smerește Dumnezeu, nimeni nu se poate smeri.
La mijlocul anilor ’80, un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taskent. Acolo a văzut un musulman care, cu mare evlavie şi neîncetat, se închina şi aprindea lumânări în fata icoanei Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discutie şi musulmanul […]
