Omul mândru rămâne de unul singur, e rece și respingător. Are impresia că costă mai mult ca toată lumea și privește de sus în jos. Și doar cel care învață ceea ce înseamnă smerenia, renunțând la glorie, statut, laude... de dragul Domnului, este înălțat precum nici nu-și poate închipui că e posibil să te urci. Cum te smerește Dumnezeu, nimeni nu se poate smeri.
Nu poate înţelege şi nici practica iertarea cel stăpânit de îndreptăţirea de sine. Acela va fi permanent blocat în argumentele care-i justifică atitudinea sa faţă de ceilalți. Cine este obsedat de dreptate nu poate ierta, pentru că nici nu poate iubi. Acela percepe viaţa la schimb, mercantil: aşteaptă mereu să primească atât cât dă. Omul smerit, despre care […]
