„Femeia este locul unde Dumnezeu Se odihnește pentru a mai face o minune. Nimeni nu poate vorbi ușor despre mamă, pentru că mama nu este o idee, ci o rană care iubește și o inimă care nu obosește să bată pentru altul. Ea nu doar naște prunci, ci naște viitor, naște răbdare, naște iertare și ridică lumea din genunchi fără să ceară aplauze.
Femeia-mamă poartă în ea taina vieții, dar și crucea ei. În pântecele ei se scrie prima rugăciune a copilului, iar în lacrimile ei se spală multe păcate ale casei. De multe ori ea tace, dar tăcerea ei ține familia întreagă; de multe ori plânge, dar din plânsul ei se naște puterea altora.
De aceea, cine nu respectă femeia nu L-a înțeles pe Dumnezeu, iar cine nu cinstește mama nu știe ce este viața. Femeia nu este a doua, nu este în umbră, ci este temelia pe care Dumnezeu a așezat începutul fiecărui om. Ridicați femeia la locul ei firesc: aproape de inimă, aproape de viață și aproape de Dumnezeu.”
(Pr. Constantin Necula)
