Chemarea lui Dumnezeu si… oamenii prea ocupaţi

171

Niciodata nu a fost usor sa auzi chemarea credintei. Niciodata nu a fost ușor să auzi mesajul credinței. În zilele noastre, suntem de obicei atât de absorbiți în problemele existenței pământești, incat pur și simplu nu avem timp sa ascultam acest mesaj și sa reflectam asupra lui Dumnezeu.

Pentru unii, religia s-a redus la Sărbătorile Crăciunului și Paștelui și la a lua seama la câteva tradiții, de teama de a se rupe total de rădăcinile proprii. Alții nu merg la biserică alaturi de ceilalti, fiindca sunt "prea ocupati". Ei "sunt absorbiti în lucrarea lor". "Munca este totul" pentru ei. Ei sunt acel "om ocupat". Acestea se numara, de altfel, printre cele mai bune complimente pe care le-ar putea primi de la prieteni si colegi. "Persoanele ocupate" sunt o rasa aparte a timpurilor moderne. Pentru ele nu există nimic altceva, decat o preocupare care le inghite complet, nelăsând loc tăcerii în care sa poata fi auzit glasul lui Dumnezeu.
Și totuși, oricât de paradoxal ar părea, în ciuda zgomotului de astăzi și a confuziei, este încă posibil să auzim chemarea tainică a lui Dumnezeu, în inimile noastre. Aceasta chemare se poate să nu fie întotdeauna înțeleasă ca fiind vocea lui Dumnezeu. Ea ne poate lovi, ca un sentiment de nemulțumire sau de neliniște interioară, sau ca începutul unei căutări. Pentru mulți, aceasta se intampla, insa... numai după trecerea anilor, atunci cand isi dau seama că viața lor este de fapt incompletă și nepotrivită, pentru că era o viata fără Dumnezeu.
"Ne-ai făcut pentru Tine", spune Sfântul Augustin, "iar inimile noastre sunt neliniștite, până când isi vor gasi odihna in Tine". Fără Dumnezeu nu poate exista niciodată plinătatea de a fi. Astfel, devine extrem de important pentru noi să fim în stare să auzim și să răspundem glasului lui Dumnezeu, insa chiar în momentul în care Dumnezeu ne vorbește, și nu cu ani mai târziu. Dacă un om aude și răspunde chemarii lui Dumnezeu, atunci el se poate schimba și transfigura, si isi va putea schimba astfel intreaga viata.
 
Traducere dupa un fragment din "Taina Credintei" (Mitropolit Ilarion Alfeyev)
sursa http://lonews.ro/

Articole Asemănătoare
234

Cu Rugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil

Toţi Bătrânii au trăit experienţele mistice ale rugăciunii. Menţionăm aici ceea ce Bătrânul Amfilohie mărturisea fiilor săi duhovniceşti: „Câtă vreme rămân pe stânca înaltă a rugăciunii, orice valuri ar bate la temelia ei, nu-mi pot face nimic. Dacă însă mă las în jos, ele mă udă. Rugăciunea inimii, reintegrează, uneşte, sfinţeşte. Câtă vreme focul Rugăciunii […]

Articole postate de același autor
134

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să le rânduiască pe toate

-Părinte, uneori pornim să facem o treabă şi apar o mulţime de piedici. Cum vom putea pricepe dacă piedicile sunt de la Dumnezeu? -Să cercetăm dacă suntem noi vinovaţi. Dacă nu suntem noi vinovaţi, piedica este de la Dumne­zeu spre binele nostru. De aceea nimeni nu trebuie să se mâhnească dacă nu s-a făcut treaba […]