În cazul divorţurilor, oamenii au greşit când s-au căsătorit. Dar Biserica acceptă divorţul ca să nu se strice armonia în viaţă. Ca să se evite desfrânarea, Biserica a îngăduit căsătoria a doua şi a treia. Dacă s-a măritat în grabă, pentru că băiatul are cravată frumoasă, pentru că are marcă de maşină nu ştiu de care… Tinerii să nu se grăbească la o căsătorie numaidecât din motive materiale. Văd că mai mult femeile sunt înşelate de bărbaţi.
La Casa Regală, atunci când trăia Regina Maria, s-a întâmplat că un soldat din gardă a poftit la frumuseţea ei. N-a avut de lucru şi-i mărturiseşte acest gând şi prietenului său tot din gardă. Acesta se duce şi-l spune reginei. Atunci regina l-a chemat şi l-a întrebat:
‒ Ai nevastă?
‒ Am, să trăiţi, Majestate!
Atunci regina i-a poruncit majordomului:
‒ Adu două pahare cu apă!
Vine majordomul cu paharele şi le pune pe masă. Şi regina îi spune soldatului respectiv:
‒ Uită-te bine la aceste două pahare. Cum e paharul acesta, la fel e şi celălalt! Cum e nevasta ta, aşa sunt şi eu! Nu mă pofti, că nu-ţi dau nimic în plus faţă de nevasta ta!
‒ Să trăiţi Majestate!
Deci, frumuseţea este la acea femeie pe care o iubeşte bărbatul, cu care s-a cununat. O altă femeie care-l încântă nu-i dă nimic în plus din punct de vedere fiziologic faţă de ce-i oferă soţia lui. Doar că este altă inimă, altă educaţie, alt angajament, altă prezenţă… Femeia toate aceste daruri frumoase le risipeşte atunci când ia de bărbat un soţ nătâng. Când aflu că şi-a bătut soţia mă supăr foarte rău…
(Părintele Arsenie Papacioc, Despre armonia căsătoriei, ediţie îngrijită de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Elena, Constanţa, 2013, pp. 43-45)
