Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
Câțiva călugări tineri i-au cerut părintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a spus: – De trei lucruri trebuie să se păzească mai mult călugărul: de beţie, de iubirea de arginți şi de vorbirea cu femei. Un alt călugăr a cerut bătrânului cuvânt de folos. Iar părintele Paisie i-a răspuns: – Lasă-te întotdeauna în voia […]
Căderile celor duhovnicești nu sunt simple căderi. Aceștia știu prea bine ce înseamnă paza minții, ispită, păcate, judecată, rai și iad. „Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui” (Romani 11, 13). Noi putem să cercetăm motivul căderii, dar numai Dumnezeu știe cauza tuturor lucrurilor. Numai El știe cauza pentru care […]
