Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
Întâi trebuie să credem și apoi să strigăm la cel în care credem: Tată, auzi-mă! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Miluiește-mă!! Și la Sfinții lui Dumnezeu să strigăm și la Maica Domnului ca să se roage pentru noi! Sfânta rugăciune este asemenea Suflării sufletului din noi care trebuie să fie permanent cu noi. Așa […]
În Duminica a XI-a după Ciniczecime și ziua prăznuirii Aflării cinstitelor moaște ale Sfîntului Ierarh Mitrofan, primul Episcop al Eparhiei de Voronej (1832), Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Călărășeuca și-a sărbătorit hramul de vară al bisericii aflate sub ocrotirea spirituală a acestui sfînt Ierarh. În ziua hramului, Sfînta Liturghie a fost oficiată de către […]
