Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
– Ce sfat daţi tinerilor pentru a rezista ispitelor? – Tinerii să meargă regulat la biserică. Fetele tinere să se îmbrace cuviincios, să nu le arătăm noi pe stradă cum să se îmbrace, ci să-şi facă mamele şi bunicile datoria. Să mai citească din cărţile sfinte. Nu trebuie lăsaţi tinerii prin discoteci, dicoteca este ca […]
Îndemn pentru o Carte ,,Povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.” (Pilde, 6,23) Dragi cititori, dragi creștini, Cunoaștem cu toții celebrul proverb notoriu ,,Cine știe carte are patru ochi”! A citi înseamnă a cunoaște, iar cunoștințele ,,adevărate” dau sens vieții. Oamenii dintotdeauna au căutat o […]
