Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
In oraşul Vaslui, mai este încă în viaţă profesorul pensionar Dumitru Cotoran. Prin anul 1939-1940 era profesor de filosofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era însă credincioasă. Dar nu aveau copii. Iată, însă, că soţia i se îmbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un […]
Cu binecuvântarea Preasfinţitului PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, copiii orfelinatului “Preafericitul Iosif” din or. Chişinău, au avut parte de o zi plină de emoţii şi bucurii organizate de însuși Preasfinția Sa, care este și director al acestui orfelinat. În ziua internațională a copiilor, surprizele s-au ţinut lanţ, căci toţi au avut parte de acele […]
