Cel mai greu mi se pare postul limbii. Limba este o gură de iad. Atâta mai vorbim, atâta mai clevetim, atâta mai povestim, atâta mai mărim minciunile de prin sat pe care le mai auzim, încât ne întrebăm dacă mai aude Dumnezeu sau nu rugăciunea noastră. Ce-ar fi dacă ne-am uita la noi şi în inima noastră, ne-am uita la copilaşii noştri cum îi creştem, ca să dăm socoteală pentru fiecare?
Extras din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 525
Taina Sfintei Împărtăşanii a fost întemeiată de Hristos la Cina cea de Taină, în seara de Joia Mare, când, mâncând cu ucenicii Săi, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o lor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” Apoi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este […]
Sfinţii sunt, ca şi noi, membri rugători ai Bisericii, dar cu o credinţă şi putere mult mai tare decât noi. Prin acestea, ei se află aproape de Faţa lui Dumnezeu şi de aceea se pot ruga pentru noi: „că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16). În mod deosebit, sfântul al cărui nume […]
