Toţi oamenii sunt datori a mulţumi lui Dumnezeu ziua şi noaptea pentru toate cele bune şi cele rele pe care le primesc de la El. Că cel ce nu mulţumeşte supără pe Dumnezeu şi în loc de bune va primi cele rele, adică boală, pagubă, tulburare şi osândă veşnică. Aţi auzit de pedeapsa lui Dumnezeu asupra evreilor nemulţumiţi din legea veche. Aţi auzit şi de pedeapsa cumplită asupra tâlharului nepocăit din istorioara de mai sus. Aţi auzit şi de nemulţumirea şi lipsa de recunoştinţă a celor nouă leproşi din Evanghelia de azi. Toţi zece se rugau şi strigau la Fiul lui Dumnezeu să se milostivească și să-i vindece. Dar după ce s-au vindecat, numai unul s-a întors la Hristos şi, căzând în genunchi, I-a mulţumit cu lacrimi. De aceea şi Domnul a zis: „Oare nu zece s-au vindecat? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a gândit să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi i-a zis celui vindecat: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit!” (Luca 17, 17-19).
Vedeţi că cel ce mulţumeşte se şi mântuieşte, căci are credinţă în Dumnezeu? Iar cel nerecunoscător este departe de Dumnezeu, pentru că este nepocăit, adică zace în păcate. De aceea de va muri în această stare, unul ca acela se va osândi în iad.
Acum să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulţumim zilnic şi în fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această mare poruncă? Căci şi Sfântul Apostol Pavel ne porunceşte, zicând: „Pentru toate mulţumiţi!” (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20).
Din Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2007, p. 268
