„Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârşit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat morţii pe cruce. La fel și sfinţii. Câştigam Raiul sau îl pierdem și ajungem în iad, în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduita de Hristos.” (Sf. Sofronie Saharov)
Numeroși creștini s-au adunat în Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci la Mănăstirea Suruceni pentru a primi hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată de slujitorii așezământului monahal. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul mănăstirii.
Începând cu această Duminică, ne pregătim pentru Praznicul Înălțării Sfintei Cruci. Este necesară această perioadă de pregătire, deoarece taina crucii este puțin înțeleasă de oameni, în special de oamenii contemporani, angajați în căutarea confortului și a comodității, pentru care suferința este inacceptabilă, iar crucea este un subiect de evitat.
Fragmentul evanghelic care se citește în această Duminică reprezintă o parte din convorbirea Mântuitorul Iisus Hristos cu un fariseu, un învăţător de Lege, pe nume Nicodim. Mântuitorul îi amintește acestuia despre o întâmplare din istoria poporului evreu consemnată în capitolul 21 de la Cartea Numeri, care ne relatează despre faptul că în drum spre Ţara Făgăduinţei mulți oameni mureau, fiind atacați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă și oricine privea către acesta, se vindeca. Vorbind despre această vindecare miraculoasă, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Vezi, legătura dintre acea închipuire și adevăr? Acolo iudeii au scăpat de moarte, dar de una trecătoare; aici cei care cred scapă de moartea veșnică. Acolo șarpele spânzurat a tămăduit mușcăturile șarpelui, aici Iisus Cel răstignit a vindecat rănile pricinuite de șarpele inteligibil (diavolul). Acolo cel spânzurat era de aramă, în formă de șarpe închipuit, aici, trupul Stăpânului pregătit de către Domnul. Acolo un șarpe a mușcat și un șarpe a tămăduit; tot așa și aici, o moarte a nimicit și o moarte a mântuit.”
Semnul şarpelui de aramă a preînchipuit Jertfa Crucii de pe Golgota şi darul mântuirii care l-a adus această Jertfă. Cel care privea spre şarpele de aramă nu murea, ci trăia. La fel și cel care primeşte jertfa Crucii de pe Golgota scapă de moarte şi dobândește viața veșnică.
Hristos Și-a arătat iubirea Sa față de noi răstignindu-Se… Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu? Fiecare poate să-și răspundă singur. Mitropolitul Antonie de Suroj mărturisește cu tristețe: „Noi luăm ca de la sine înţelese iubirea lui Dumnezeu, răstignirea lui Hristos, părăsirea Lui pe cruce – totul, totul. Şi tot ce nădăjduim este ajutorul Lui. (…) Noi am înlocuit sensul răstignirii şi al crucii prin crucifixe ornamentale; noi am făcut ca totul să fie agreabil, suportabil, uşor de făcut faţă.”
Dumnezeu, prin dragostea Sa, ne-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decât cel pe care l-a pierdut Adam, un rai în ceruri, unde este lumina Sfintei Treimi. Ce vom da Domnului pentru dragostea Sa? (Sfântul Siluan Athonitul)
Sursa: manastireasuruceni.md
