A întâlnit-o la o petrecere. Era minunată. Era așa de extraordinară încât mulți bărbați o curtau. El era… normal, un bărbat simplu care nu atrăgea atenția.
La sfărșitul petrecerii, el și-a făcut curaj și a invitat-o la o cafea. Ea a fost tare surprinsă, dar fiind politicoasă, a acceptat.
Stăteau într-o cafenea, el era foarte agitat ca să spună ceva, să întrețină discuția. Ea nu se simțea prea confortabil și-și spunea în gând “Doamne, mai bine stăteam acasă!”.
Brusc, el a chemat chelnerul și i-a spus: “Poți să-mi aduci puțină sare? Aș vrea să o pun în cafea.” Toată lumea din cafenea a întors capul către bărbatul care a cerut sare pentru cafea. Ce ciudat!
Chelnerul s-a întors cu sarea. El și-a pus tacticos sarea în cafea în timp ce obrajii i se înroșiseră.
Ea a îndrăznit să-l întrebe: “Ce-i cu hobby-ul ăsta ciudat?”. El a lăsat ceașca jos și i-a spus: “În copilărie, locuiam lângă mare. Îmi placea să ma joc în apă, să-I simt gustul sărat. Acum, de fiecare data când beau cafea cu sare mă gândesc la copilăria mea, la orașul în care m-am născut, la părinții mei.” Ultimele cuvinte i-au adus lacrimi în ochi.
Ea a fost impresionată de acest gest. Și-a spus că numai un om bun ar putea să simtă dorul de casă, de părinți. Un bărbat “de casă”. Ea și-a deschis apoi sufletul, i-a povestit și ea de copilăria ei, de orașul unde crescuse, de familia ei.
El s-a relaxat și au avut o discuție interesantă, o întâlnire reușită. Au continuat să se vadă și în lunile viitoare. Ea a descoperit că el este un bărbat interesant, care întrunește toate calitățile pe care le caută ea la bărbatul ideal: era afectuos, cald, iubitor, inteligent. Îi simțea lipsa când nu era lângă ea. Totul a pornit de la cafeaua cu sare.
Ca orice poveste frumoasă de dragoste, prințesa a luat în căsătorie pe prinț și au trăit fericiți pâna la adânci bătrâneți. Și de fiecare dată când făcea cafea prințului ei, îi punea sare, exact așa cum știa că îi place lui.
După 40 de ani, el a plecat dintre cei vii și ea a găsit o scrisoare de la el. În scrisoare scria:
“Draga mea,
Te rog să mă ierți! Iartă-mă! În viața mea, te-am mințit o singură dată: în legătură cu cafeaua cu sare. Mai ții minte când ne-am întâlnit prima oară? Eram așa timid și agitat încât am cerut sare în loc de zahăr. Nu am știut cum să-mi ascund greșeala așa că am mințit. Am simțit că începi să te deschizi spre mine și am perpetuat în minciună. Am încercat să-ți spun adevărul de mai multe ori, dar mi-a fost frică. Dar, ți-am promis când ne-am căsătorit că nu o să te mint niciodată. Acum, pe patul de moarte, nu îmi mai este frică. Nu-mi place cafeaua cu sare. Este oribilă! Dar, am băut-o în fiecare zi. De nimic nu îmi pare rău. Faptul că te-am cunoscut, a fost cel mai bun lucru din viața mea. Dacă aș putea întoarce timpul înapoi aș face totul la fel, aș bea tot cafea cu sare, dacă aș ști că te am alături”
Lacrimi au năvălit pe obrajii ei. Ani mai târziu, nepoții au întrebat-o “Ce gust are cafeaua cu sare?”. Ea a răspuns cu sinceritate: “E dulce!”
Sursa: 123rf
