Poezie creştină
466

Ai grijă, mamă!

Lacrima pruncului tău care plânge E culeasă de-un înger Şi-ţi va fi dată ca hrană, Ai grijă, mamă! Gândul tău bun sau rău însoţindu-l, Bucuria sau mânia ta sfătuindu-l Ţes pruncului frumoase ori proaste veşminte, Ai grijă, mamă, ia aminte! Trufia oarbă şi nestăpânirea, Dorinţele nesăbuite şi neîngrijirea Durează pruncului tău, neabătute, pieirea. Timpul pe […]

Poezie creştină
3536

Case uitate

Cu ochii în soare, cu fețele trase, Prin geamuri crăpate lumină strecoară Sărmanele, tristele, vechile case, Își macină veacul în mijloc de țară…   Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse, Și treptele arse de doruri în soare, Culeg asfințitul din zile alese       Și-adună balade cu flori de cicoare.   Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri, […]

Poezie creştină
17543

De ce mă urăşti tu, frate?

De ce mă urăşti tu, frate, tot mereu ? Tu nu ştii c-avem acelaşi Dumnezeu ? Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate, în noi doi un suflet bate, de român, Iar în cer avem acelaşi bun Stăpân. De ce oare nu mai vrem ca să ne ştim ? Că din veac am fost aceiaşi buni […]

Poezie creştină
66

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil

De azi îți sunt povară, mă iartă drag copil Sunt un bătrân bolnav, cu sufletul umil Uit atât de multe, sunt speriat de viață Dar vreau ca să te știu, cu zâmbetul pe față. Te-am legănat pe brațe, când te durea ceva Doar eu cu mama ta, nimeni altcineva. Azi brațul meu bătrân, îmi tremură […]

Poezie creştină
3516

Glossă (Viața)

Pe drumuri care duc spre nicăieri, Umbrit de liniști și neliniști trecătoare, Se pierde omul irosindu-se în “ieri”, Ca firul muribund de lumânare… Visând mereu la zile ce vor fi, Certând prezentul, ignorând un soare, Se stinge omul neferice într-o zi, Când nu mai vine „mâine”-n calendare…   Când zorii îl trezeau înduioșați, Și-i aduceau […]

Poezie creştină
8476

În veci ortodocși!

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei, aceasta e credinţa mea creştină, am învăţat cu tălpile să calc, cum am aflat că mâna se închină. Atunci am înţeles că sunt dator să nu cedez cumva vreunei noxe, ci să rămân, cu neamul meu cu tot, fidel pe veci credinţei mele ortodoxe. Ai mei puteau […]

Poezie creştină
148

Ştiți voi cum se roagă mama?

Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată, Vezi-i ce frumos dorm dânșii?… Ei îmi sunt averea toată. Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume Și îndur atât noianul de dureri fără de nume! I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori […]

Poezie creştină
6634

Copilăria

În rochiță de mătase cu buline colorate, Alergam prin troscot verde, pe carările crăpate. Si eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale, Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.   Cautam “colacul babei” pe sub gard și prin ogradă, Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă… Da, smulgeam din […]

Poezie creştină
4272

Părintele Cleopa: Cele şapte răutăţi ce se nasc din lux şi sulemenire

Iată ce vreau să mai ştiţi, Cei ce vă sulemeniţi, Că din lux şi din dezmăţ Se nasc şapte răutăţi. Voi, femei, şi voi, bărbaţi, Adesea să învăţaţi Ca-NTÂI moleşeala vine La bărbaţi şi la oricine. Cine luxul îl iubeşte Şi se tot sulemeneşte Acela-i gingaş, fricos, La lucru ne-ndemânos. Iar sufletul greu tânjeşte Şi […]

Poezie creştină
463

„Tatăl nostru” în limbajul florilor

Plâpândul ghiocel Ieşind de sub zăpadă Striga: Tatăl nostru Ca lumea să-l vadă. Care eşti în ceruri, Şopti floarea-soarelui Şi-un văl de lumină căzu pe răzoare. Smerit, busuiocul Când vântul îl mână Şi-i scutură roua Sfinţească-se-ngână. Când numele-Ţi spune Trist ochiul-de-bou Nu ştiu de-a fost şoaptă Sau numai ecou. Albastră ca cerul O nu-mă-uita Spune: […]